Agrotehnica

Imagine preview
(8/10)

Acest curs prezinta Agrotehnica.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 143 de pagini .

Profesor: Prof. Dr. Teodor Onisie, Asist Drd. Marius Zaharia

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si cuprins iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Agronomie

Cuprins

INTRODUCERE
Cap I FACTORII DE VEGETAŢIE ŞI MIJLOACE DE MĂRIRE A UTILIZĂRII LOR
1.1 Lumina ca factor de vegetaţie
1.2 Temperatura ca factor de vegetaţie
1.3 Aerul ca factor de vegetaţie
1.4 Apa ca factor de vegetaţie
1.5 Solul ca mediu pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor
Cap. II LUCRĂRILE SOLULUI
2.1 Importanţa lucrărilor solului
2.2 Procesele tehnologice ce se produc în sol în timpul executării lucrărilor
2.2 Procesele tehnologice ce se produc în sol în timpul executării lucrărilor
2.3 Clasificarea lucrărilor solului
2.4 Aratul
2.4.1 Modul de executare a arăturii
2.4.2 Condiţiile care determină calitatea arăturii
2.4.3 Adâncimea de executare
2.4.4 Epoca de executare a arăturii
2.5 Lucrarea solului cu grapa
2.6 Lucrarea solului cu cultivatorul
2.7 Lucrarea solului cu tăvălugul
2.8 Pregătirea patului germinativ
2.9 Sistemele de lucrare a solului
Cap. III SEMĂNATUL ŞI LUCRĂRILE DE ÎNGRIJIRE A CULTURILOR
3.1 Metode de semănat
3.2 Epoca de semănat
3.3 Adâncimea de semănat
3.4 Lucrările de îngrijire a culturilor
Cap. IV BURUIENILE ŞI COMBATEREA LOR
4.1 Generalităţi
4.2 Pagubele aduse de buruieni agriculturii
4.2.1 Concurenţa dintre buruieni şi plantele cultivate în ceea ce priveşte apa, lumina şi substanţele hrănitoare
4.2.2 Înrăutăţirea calităţii produselor agricole ca rezultat al îmburuienării
4.2.3 Intoxicaţiile animalelor datorită buruienilor
4.2.4 Buruienile ca mijloc de răspândire a insectelor dăunătoare şi a bolilor plantelor agricole
4.2.5 Creşterea volumului de muncă şi a cheltuielilor de dotare ca urmare a îmburuienării
4.3 Sursele de îmburuienare
4.3.1 Rezerva de seminţe de buruieni din sol
4.3.2 Sămânţa plantelor cultivate însăşi, când este amestecată cu seminţe de buruieni
4.3.3 Locurile necultivate, păşunile şi fâneţele neîngrijite
4.3.4 Gunoiul de grajd
4.3.5 Mişcarea seminţelor dintr-un loc în altul cauzată de om
4.3.6 Factorii naturali, fizici sau biologici care transportă seminţele de buruieni, la distanţe foarte mari
4.4 Particularităţile biologice ale buruienilor
4.4.1 Modul de înmulţire
4.4.2 Germinaţia
4.4.3 Vitalitatea şi longevitatea
4.4.4 Adaptabilitatea şi plasticitatea buruienilor
4.5 Clasificarea buruienilor
4.5.1 Clasificarea buruienilor după modul de răspândire a seminţelor
4.5.2 Clasificarea buruienilor după locul unde cresc
4.5.3 Clasificarea buruienilor după preferinţele faţă de hrană
4.5.4 Clasificarea buruienilor după modul de înmulţire, perioada de înflorire şi modul de desfăşurare a ciclului biologic
4.5.5 Clasificarea buruienilor după modul de procurare a hranei
4.6 Metode de combatere a buruienilor
4.6.1 Metodele preventive
4.6.2 Metodele agrotehnice
4.6.3 Metodele fizico-mecanice
4.6.4 Metodele biologice
4.6.5 Metodele chimice de combatere a buruienilor
4.6.5.1 Clasificarea erbicidelor
4.6.5.2 Absorbţia erbicidelor şi translocarea lor în plante.
4.6.5.3 Modul de acţiune al erbicidelor asupra plantelor
4.6.5.4 Selectivitatea erbicidelor şi cauzele care o determină
4.6.5.5 Erbicidele în sol (volatilizarea, levigarea şi adsorbţia)
4.6.5.6 Influenţa erbicidelor asupra calităţii recoltei
4.6.5.7 Metode de aplicare a erbicidelor
4.6.5.8 Stabilirea dozei de erbicid
4.6.5.9 Prepararea amestecului pentru stropit
4.6.5.10 Principii şi reguli ce stau la baza elaborării programului de aplicare a erbicidelor
4.6.5.11 Măsuri de protecţia muncii ce se impun la executarea tratamentelor cu erbicide
4.6.5.12 Principalele erbicide folosite pentru combaterea buruienilor din culturile de câmp
Cap V ASOLAMENTE
5.1 Consideraţii generale
5.2 Principii ce stau la baza organizării de asolamente raţionale în unităţile agricole
5.2.1. Factorii naturali
5.2.2. Principii economico-organizatorice
5.2.3 Cerinţe agrobiologice
5.3 Perioada sau ciclul de rotaţie al asolamentului
5.4 Clasificarea asolamentelor
5.4.2 Clasificarea asolamentelor după numărul de sole
5.5 Metodica elaborării asolamentelor
5.6 Registrul istoriei solelor
Cap. VI AGROTEHNICA DIFERENŢIATĂ
6.1 Agrotehnica în zonele de stepă şi silvostepă
6.2 Agrotehnica în zona forestieră
6.4 Agrotehnica pe terenurile nisipoase
6.5 Agrotehnica pe solurile saline şi alcaline
6.6 Agrotehnica pe terenurile îndiguite şi desecate
Bibliografie

Extras din document

INTRODUCERE

Agrotehnica, după Gh. Ionescu Şişeşti, este ştiinţa factorilor de vegetaţie şi în

primul rând a celor legaţi de sol, a modului de dirijare a acestora în vederea obţinerii

unor producţii mari şi de calitate superioară sau ştiinţa despre sistemul sol-plantă.

Pornind de la faptul că Agrotehnica reprezintă ştiinţa despre sistemul solplantă,

înseamnă că numeroasele procese care au loc în cadrul acestui sistem vor fi

influenţate prin lucrările solului, acţiunea erbicidelor, rotaţia culturilor şi prin

aplicarea diferenţiată a acestora în funcţie de condiţiile pedoclimatice.

Agrotehnica oferă soluţii cu aplicaţii ştiinţifice precum şi metode practice

pentru exploatarea raţională a terenurilor arabile, cunoştinţe utile tuturor

specialiştilor în domeniu, contribuind la o mai bună pregătire profesională a acestora.

Prin conţinutul său, agrotehnica se bazează pe noţiuni specifice disciplinelor

de pedologie, microbiologie, fizică, agrochimie, fiziologie, maşini agricole, ecologie

etc. şi în acelaşi timp, serveşte ca fundament pentru discipline ca fitotehnia,

viticultura, legumicultura, management, economie agricolă etc.

În cadrul ştiinţelor agronomice, agrotehnica ocupă unul din principalele

locuri privind sporirea fertilităţii solului şi creşterea producţiei agricole. Pe baza

rezultatelor ştiinţifice şi practice, agrotehnica elaborează metode strâns legate între

ele, în cadrul unor sisteme de agricultură, adică al unor complexe unitare de măsuri

care urmează a fi aplicate diferenţiat în funcţie de condiţiile naturale.

În ţara noastră, agrotehnica a fost introdusă ca disciplină şi predată studenţilor

începând cu anul 1920, de către marele savant agronom Gh. Ionescu – Sişeşti.

Manualul de studiu se adresează studenţilor Învăţământului la Distanţă de la

facultăţile de Agricultură (specializările agricultură şi inginerie economică în

agricultură) şi Horticultură.

Conţinutul manualului de Agrotehnică se referă la următoarele probleme:

- Factorii de vegetaţie şi mijloace agrotehnice de mărire a utilizării lor;

- Lucrările solului;

- Semănatul şi lucrările de îngrijire a culturilor;

- Buruienile şi combaterea lor;

- Asolamentele şi rotaţia culturilor;

- Agrotehnica diferenţiată pe zone pedoclimatice;

- Agrotehnica diferenţiată pe soluri slab productive (erodate, nisipoase,

sărăturoase şi pe terenuri îndiguite şi desecate).

CAPITOLUL I

FACTORII DE VEGETAŢIE ŞI MIJLOACE DE MĂRIRE A

UTILIZĂRII LOR

1.1 Lumina ca factor de vegetaţie

Lumina constituie factorul de vegetaţie prin care energia solară se integrează

în plantă sub formă de energie potenţială sau energie acumulată în substanţa

organică. Din cantitatea totală de energie luminoasă se consideră că frunza absoarbe

aproximativ 75%, iar restul de 25% este reflectată sau trece prin frunză.

La rândul ei energia absorbită nu este folosită în totalitate în procesul de

fotosinteză ci numai 1-5% şi rar peste 5%. Această cantitate de energie folosită

efectiv în procesul de fotosinteză poartă numele de coeficient de utilizare a energiei

luminoase.

Lumina se caracterizează prin intensitate, calitate şi durata de iluminare.

Intensitatea luminii variază foarte mult. În zilele de iarnă este cuprinsă între

1000 şi 2000 lx pe când în zilele de vară poate ajunge şi depăşi 40000 lx. Intensitatea

luminii mai depinde şi de latitudine, altitudine, nebulozitate, prezenţa în atmosferă a

vaporilor de apă, a prafului etc.

Intensitatea luminii influenţează fotosinteza, înfrăţirea, fructificarea,

rezistenţa la cădere, creşterea frunzelor şi a lăstarilor, favorizează acumularea

glucidelor etc.

Pentru ca plantele să înflorească şi să fructifice au nevoie de o intensitate de

1100 lx la mazăre, 2400 lx la fasole, 1800-2200 lx la orz şi grâu, 1400-8000 lx la

porumb etc.

Calitatea luminii. În procesul de fotosinteză şi de creştere al plantelor,

importanţa cea mai mare o au radiaţiile roşii şi galbene. Radiaţiile ultraviolete sunt

vătămătoare plantelor şi provoacă moartea a numeroase microorganisme, iar cele

infraroşii ajungând la suprafaţa solului se transformă în căldură, influenţând direct

viaţa plantelor.

Fiecare din radiaţiile absorbite de plante influenţează cu preponderenţă

sinteza anumitor substanţe. Astfel, sub acţiunea razelor roşii şi galbene se

sintetizează în special hidraţii de carbon, iar sub acţiunea razelor albastre se

sintetizează mai mult substanţele proteice.

Durata iluminării. Durata de iluminare fiind diferită pe glob în funcţie de

latitudine, plantele s-au adaptat acestor condiţii. Din această cauză fiecare plantă are

nevoie de anumite durate de iluminare în anumite faze din viaţa lor, numite “stadii de

lumină” şi de un anumit raport între durata de iluminare şi durata de întuneric numit

“fotoperiodism”.

Fisiere in arhiva (1):

  • Agrotehnica.pdf

Alte informatii

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI DE MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ