Alimentația Animalelor Domestice

În practica creşterii animalelor este unanim recunoscut faptul că, dintre toţi factorii mediului extern, alimentaţia influenţează cel mai mult asupra organismului animal. În mod cu totul schematic, importanţa alimentaţiei în creşterea animalelor poate fi redată prin următoarele aspecte:

- influenţează direct asupra funcţiei de reproducţie a animalelor;

- favorizează creşterea şi dezvoltarea organismelor, realizând precocitatea lor, iar în anumite limite, poate fi dirijată creşterea tineretului în direcţia dorită;

- influenţează direct asupra menţinerii animalelor sporindu-le rezistenţa la boli şi intemperii;

- hrana este un foarte important factor de influenţă al producţiilor animale, sub aspect cantitativ şi calitativ;

- determină în mare măsură preţul de cost al produselor şi productivitatea animalelor.

Cunoscându-se rolul deosebit de important al alimentaţiei în creşterea animalelor, în prezent nu poate fi concepută o creştere dirijată, ştiinţifică a animalelor, fără o hrănire raţională.

Cum însă nu poate fi făcută o hrănire raţională fără a dispune de o puternică bază furajeră, este uşor de înţeles că toate eforturile sunt îndreptate în această direcţie.

Principiile hrănirii raţionale a animalelor, diferenţiată pe specii, categorii de vârstă şi formă de producţie, nu pot fi înţelese fără a cunoaşte următoarele problemele de bază:

- metoda de stabilire a valorii nutritive a furajelor şi raţiilor, factorii de influenţă şi unităţile de măsură a valorii nutritive;

- resursele furajere şi caracteristicile nutritive ale acestora;

- necesarul de hrană la animale, diferenţiat în funcţie de specie, rasă, categorie de vârstă, stare fiziologică şi formă de producţie.

CAPITOLUL XIII

VALOAREA NUTRITIVĂ A FURAJELOR ŞI RAŢIILOR

Pentru a-şi putea menţine funcţiile vitale şi pentru a da diferite producţii, organismul animale are nevoie în permanenţă de un aport exogen de substanţe nutritive pe care le primesc prin hrană.

Prin “substanţe nutritive” sau “principii nutritive”, se înţeleg toate substanţele conţinute de furaje care în urma procesului de digestie şi asimilaţie sunt folosite în organism (total sau parţial) fără a dăuna sănătăţii animalelor. Aceste substanţe nutritive, introduse în organismul animal prin furajare, îndeplinesc următoarele funcţii: plastică, energetică şi biocatalitică.

Funcţia plastică

Constă în aceea că ele pun la dispoziţia organismului materia primă pe seama căreia aceasta îşi formează noi ţesuturi sau le reface pe cele uzate. Această funcţie este îndeplinită în primul rând de către protide şi săruri minerale. Astfel, proteinele contribuie în cea mai mare parte la sinteza miozinei corporale (proteina din corp), iar sărurile minerale la formarea ţesutului de susţinere (scheletului).

Funcţia energetică

Substanţele nutritive pun la dispoziţia organismului energia necesară pentru asigurarea funcţiilor vitale, pentru menţinerea temperaturii constante a corpului sau pentru producţie. Un rol deosebit în asigurarea acestei funcţii îl au lipidele şi glucidele.

Funcţia de biocatalizator

Diferite reacţii din organism nu pot avea loc decât în prezenţa anumitor substanţe cu acţiune specifică. În acest sens, un rol deosebit îl au vitaminele, ca şi alte substanţe care îndeplinesc funcţii specifice, ca de exemplu, substanţele minerale, hormonii, enzimele.

Deoarece hormonii şi enzimele sunt sintetizaţi de către organism, deci nu este nevoie de un aport exogen al acestor substanţe, interesează numai vitaminele şi sărurile minerale.

Între diferite substanţe nutritive există un raport de interdependenţă şi condiţionare reciprocă. Din această cauză, este necesar ca hrana animalelor să cuprindă toate aceste substanţe nutritive, deoarece lipsa sau insuficienţa uneia, poate atrage după sine insuficienţa alteia. Aşa, de exemplu, în cazul insuficienţei vitaminei D apar simptomele lipsei de calciu din hrană. Este necesar deci să se cunoască aprofundat rolul pe care îl joacă substanţele nutritive în organism şi raporturile dintre aceste.

Pentru a putea îndeplini funcţiile amintite în organism, hrana trebuie să aibă o anumită valoare nutritivă.