Buruienile

Imagine preview
(9/10)

Acest curs prezinta Buruienile.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 128 de pagini .

Profesor: Susu Gh.

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Agronomie

Extras din document

Subiectele:

1. Buruienile. Noţiuni de tip, grad de îmburuienare, cartarea buruienilor. Pagubele cauzate d buruieni.

2. Particularităţile biologice ale buruienilor

3. Pragurile de daună a buruienilor, evaluarea lor agronomică

4. Principiile de clasificare şi clasificarea buruienilor

1. Buruienile. Noţiuni de tip, grad de îmburuienare, cartarea buruienilor. Pagubele cauzate de buruieni

De-a lungul timpului noţiunea de buruiană a fost definit în diferite moduri.

Termenul „buruieni” trebuie folosit în sens mai larg având în vedere, atât plantele care cresc pe terenurile lucrate producând pagube cât şi cele de pe terenurile nelucrate şi pot deveni dăunătoare.

Conform definiţiilor de ultimă oră, buruienile sunt privite ca specii de plante nedorite, întâlnite atât de agrofitocenoze cât şi în fitocenoze naturale, producând diverse şi enorme pagube exprimate în finală cu scăderi a nivelului de productivitate a acestora cât şi a calităţii producţiei agricole.

- Speciile de buruieni întâlnite pe terenurile lucrate şi cultivate sunt definite ca specii segetale (segetis = semănătura, lan, ogor).

- Speciile de buruieni întâlnite pe terenurile nelucrate, necultivate (terenuri virane, talazuri, drumuri, diguri, curţi ş.a.) sunt definite ca specii ruderale (rudestris = dărâmături ).

- În agrofitocenoze unei culturi, în afară de buruieni pot apărea specii a altor plante de cultură (secara în grâu ş.a.). Acestea din urmă pot fi socotite şi definite ca „buruieni condiţionate”.

- Unele din specii de plante sălbatice (buruieni) în procesul evoluţiei sau acomodat la condiţiile de viaţă a culturilor agricole, fără ele nu pot trăi, deci nu pot fi întâlnite pe terenuri nelucrate.

- În urma selecţiei naturale au apărut şi „buruienile speciale”.

Exemplu: orezul este însoţit de 3 specii de Echinochloa: mohor înalt (iarba bărboasă) mohor alb şi mohor orezar; lucerna şi trifoiul – este însoţit de cuscută; meiul – este însoţit de specii de mohor ş.a.

- La evaluarea îmburuienării agrofitocenozelor vom apela la noţiunile de:

- tip de îmburuienare – care exprimă şi prezintă modul de convieţuire a mai multor specii de buruieni pe o anumită suprafaţă de teren

Exemple:

a) la culturile de câmp: tip mixt de îmburuienare: – anuale de primăvară + perene cu drajoni (rar cu rizomi).

b) pe sectoarele legumicole, pomicole, viticole: tip mixt de îmburuienare – anuale de primăvară + perene cu rizomi şi drajoni + bienale.

- grad de îmburuienire – care exprimă numărul şi masa buruienilor (verde şi uscată) la o anumită suprafaţă (g/m2).

- cartarea buruienilor – procedeu agrotehnic orientat la evaluarea îmburuienării agrofitocenozelor în dinamică în unitatea agricolă, în baza rezultatelor la aprecierea tipului şi gradului de îmburuienare.

- Unele specii de buruieni, în funcţie de condiţiile climaterice care determină pagubele cauzate de ele, pot fi considerate şi ca plante utile aplicate ca:

- plante furajere (costreiul, pirul gros ş.a.);

- plante medicinale;

- plante melifere ş.a.

- În ultimul timp tot mai frecvent în literatura de specialitate întâlnim noţiunea de „buruieni - problemă”, apariţia cărora se datorează:

- folosirii unilaterale a metodelor şi mijloacelor de combatere a buruienilor;

- modului de expluatare a terenurilor (monocultura, cultura repetată).

Aceste momente ca rezultat vor contribui:

- la sporirea frecvenţei de apariţie a unor specii;

- sporirea numărului unor specii.

Reeşind din particularităţile lor biologice şi pagubele cauzate agriculturii ele devin foarte dăunătoare (periculoase) şi trec în categoria de „buruieni - problemă”.

- Specii de „buruieni - problemă”

I monocotiledonate anuale – cu înmulţire generativă (apar şi dispar în fiecare an).

- avena fatua – odosul;

- echinochloa crus-galli – meiul mărunt;

- setaria glauca, viridis, verticilata – mohorul păsăresc, verde, agăţător.

II monocotiledonate perene – cu înmulţire prin seminţe şi rizomi.

- agropyrum repens – pirul târâtor;

- cynodon dactylon – pirul gros;

- sorghum halepense – costreiul.

Fisiere in arhiva (1):

  • Buruienile.doc