Clasa cernisoluri

CLASA CERNISOLURI (CER)

În aceasta clasa sunt cuprinse soluri care au ca orizont diagnostic un orizont A molic (Am) sau A forestalic- numai la subtipuri cernoziomuri maronice si kastanoziomuri maronice- urmate de orizonturi intermediare AC, AR, Bv sau Bt. Orizonturile intermediare au o grosime minima de 10-15 cm si culori închise cu valori si crome mai mici de 3,5 la material în stare umeda cel putin în partea superioara a orizonturilor si cel putin pe fetele elementelor structurale. Orizontul de acumulare a carbonatilor alcalino-pamântosi este prezent fie în primii 100 cm la kastanoziomuri fie în primii 125 cm la cernisoluri cu textura mijlocie sau fina, fie în primii 200 cm la cele cu textura grosiera. Din clasa cernisoluri fac parte 4 tipuri de sol: kastanoziom, cernoziom, faeoziom si rendzina.

1. KASTANOZIOMURILE (KZ)

Kastanoziomurile sunt cunoscute si sub denumirea de soluri brune deschise de stepa uscata sau de soluri balane. Ele se definesc printr-un orizont A molic (Am) de culoare bruna cu crome mai mari decât 2 la material în stare umeda urmat de un orizont de tranzitie AC de culoare bruna mai deschisa cu crome mai mici de 3,5 cel putin în partea superioara la material în stare umeda si un orizont de acumulare a carbonatilor alcalino-pamântosi notat cu Cca situat în primii 100 cm.

Raspândire si conditii naturale de formare- În România kastanoziomurile ocupa o suprafata de 105 000 ha si sunt raspândite cu precadere în Dobrogea, în Delta si extremitatea estica a Baraganului.

Clima zonelor în care s-au format kastanoziomurile este caracteristica stepei uscate, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 10,7-11,3ºC, precipitatii de 330-420 mm anual, indice de ariditate de 17-21 si valori ale evapotranspiratiei potentiale mai mari de 700 mm. Bilantul hidroclimatic este foarte deficitar. Vegetatia ierboasa spontana slab dezvoltata si discontinua este caracteristica stepelor uscate care fac tranzitia spre zona semidesertica. Ea se compune din specii mezoxerofite si xerofite cum ar fi: Medicago minima, Stipa cappilata, Poa bulbosa, Agropyron cristatum, Artemisia austriaca. Aceasta vegetatie naturala este înlocuita în cea mai mare parte cu vegetatie cultivata sau este degradata prin suprapasunat. Conditiile climatice din zona kastanoziomurilor constituie factor limitativ pt. vegetatia forestiera. Aceasta poate fi întâlnita numai în unele depresiuni si vai cu soluri umede si pe terenuri cu expozitii umbrite.

Relieful este plan (terase, culmi) sau usor înclinat cu expozitie însorita, altitudini mai mici de 150 m, dar cu mare predispozitie pt. eroziune hidrica din cauza continutului mare de praf al materialului parental.

Materialul parental -loessul sau depozite loessoide- are porozitate buna si contine carbonat de Ca 10-15 %.

Procese pedogenetice- Continutul scazut de humus (cca. 2%) format prin humificarea cu întreruperi a materiei organice (vara datorita secetei, iarna datorita gerurilor) explica culoarea bruna deschisa a orizontului Am. Ariditatea climatuli determina o slaba levigare a sarurilor greu solubile (CaCO3) si o alterare f. slaba a partii minerale a solului. Conditiile de ariditate influenteaza levigarea slaba a CaCO3, suficient pt. a schitarea orizontului C carbonato-acumulativ (Cca).

Curentul ascendent al apei în perioadele secetoase din orizontul Cca spre suprafata favorizeaza formarea eflorescentelor si pseudomiceliilor în orizontul A/C în urma absorbtiei apei de catre radacinile plantelor, suprasaturarea solutiei si precipitarea carbonatului de calciu.

Alcatuirea si descrierea morfologica a profilului- profilul acestor soluri prezinta urmatoarea alcatuire:

Amk-ACk-Cca.

Orizontul Amk are o grosime de 30-40 cm, culoare bruna închisa (10YR 3/3) în stare umeda si bruna (10YR 5/3) în stare uscata, structura granulara medie cu numeroase agregate coprogene, textura nisip lutos, lut nisipos sau lut, neoformatii de natura chimica si biologoca, efervescenta slaba, trecerea treptata.

Orizontul ACk- are grosimea de 15-25 cm, culoare bruna (10YR 4/3) în stare umeda si bun-brun-pal (10YR 5/3) în stare uscata, structura glomerulara medie slab dezvoltata, textura nisip lutos, lut nisipos sau lut, neoformatii de natura chimica si biologica, efervescenta puternica, trecerea treptata.

Orizontul Cca- apare la adâncimea de 50-60 cm si are o culoare brun galbui închis (10YR 4/4) în stare umeda si brun galbui deschis (10YR 5/4) în stare uscata, structura masiva, textura nisip lutos, lut nisipos sau lut, neoformatii de natura chimica (eflorescente si concretiuni rare si mici de CaCO3) si biologica (cervotocine si crovotocine rare), efervescenta puternica.

Proprietati- Textura kastanoziomurilor este de obicei grosiera-mijlocie, mijlocie-grosiera sau mijlocie, nediferentiata pe profil. Valorile mici ale hidrostabilitatii structurale imprima kastanoziomurilor vulnerabilitate mare la compactare, eroziune hidrica si la formarea crustei, care împiedica sau îngreuneaza rasarirea plantelor, mai ales a celor cu seminte mici si cu putere de strabatere scazuta.

Valorile medii ale densitatii aparente înregistrate pe adâncime de 0-100 cm de 1,15-1,35 g/cm3 si cele ale porozitatii totale de 50-54% încadreaza kastanoziomul în categoria solurilor moderat si slab afânate. Valorile frecvente ale coeficientului de ofilire, capacitatii de câmp si a capacitatii de apa utila se încadreaza în intervalul de 5-9%, 19-25% si 15-19%. Permeabilitatea acestor soluri pt. apa si aer este buna. Kastanoziomurile se lucreaza usor, opun o rezistenta mica sau mijlocie la lucrarile solului, valoarea rezistentei la arat la umiditatea optima fiind de 40-50 kgf/dm2. Intervalul optim de umiditate pt. efectuarea lucrarilor agricole este mare. Lucrarile agricole se pot executa mecanizat deoarece panta terenului este mica.

Reactia kastanoziomurilor este slab alcalina pe tot profilul (pH=7,5-8,3), alcalinitatea slaba fiind datorata prezentei carbonatului de calciu în toate orizonturile pedogenetice. Complexul adsorbtiv al solului este saturat în cationi bazici, capacitatea de schimb cationic avân valori de cca 12-19 me/100 g sol uscat.

Humusul tip mull calcic variaza între 1,5 si 2,5% g/g. Valorile frecvent subunitare ale raportului acizi humici/ acizi fulvici reflecta conditiile hidrotermice ale zonei solurilor balane caracterizate prin variatii mari ale umiditatii, fapt ce favorizeaza polimerizarea acizilor humici si trecerea la humine.