Extras din curs
Nevoia de a înţelege, prezice şi satisface cererea de produse
agroalimentare a consumatorului este atât de importantă încât eforturile de
satisfacere a ei au dat naştere unei activităţi speciale numite agromarketing
sau marketing agroalimentar. Agromarketingul, ca specializare sau ramură a
marketingului, trebuie văzut ca o componentă integrantă a agrobusinessului,
incluzând toate activităţile care contribuie la coordonarea producţiei,
distribuţiei şi promovării produselor agroalimentare în concordanţă cu
cererea consumatorilor.
În sens larg, agrobusinessul cuprinde atât activităţile care oferă
agriculturii resursele necesare, situate în amonte faţă de agricultor, cât şi pe
cele din avalul acestuia, respectiv colectarea, prelucrarea, distribuţia şi
comercializarea produselor agricole. În cadrul economiilor de piaţă
dezvoltate, în multe din aceste activităţi sunt implicate mari companii, multe
din ele operând şi în afara graniţelor naţionale1. Agrobusinessul este eficient
numai în măsura în care consumatorilor le sunt oferite alimente în cantităţi
suficiente, într-o varietate corespunzătoare şi la preţuri rezonabile.
Fundamentarea şi desfăşurarea tuturor activităţilor şi proceselor economice
ce compun agrobusinessul, prin prisma opticii de marketing, au menirea de
a asigura pe deplin acest lucru, marketingul afirmându-se tot mai mult ca o
ştiinţă a raţionalizării şi optimizării.
Cu cât întreprinzătorii agricoli devin mai specializaţi în activitatea lor
economică, cu atât intră în contact cu alţi agenţi economici pentru a se
aproviziona cu produsele şi serviciile de care au nevoie şi pentru a vinde cel
puţin o parte din producţia obţinută. Pentru o perioadă de timp, cumpărătorii
şi vânzătorii rămân în contact apropiat şi fiecare parte este capabilă să
stabilească ce şi cât are nevoie să cumpere sau, după caz, ce şi cât doreşte să
vândă cealaltă parte. Cu cât economiile agroalimentare se dezvoltă, numărul
fermelor comerciale şi volumul schimburilor de produse creşte,
manifestându-se o nevoie concomitentă tot mai crescândă de servicii de
marketing, cum ar fi stocarea, depozitarea, condiţionarea, ambalarea şi
transportul produselor, oferirea de informaţii de marketing etc. Aceste
1 Carter S., Global Agricultural Marketing Management, Editura FAO, Roma, 1997
servicii de marketing sunt prestate de intermediari specializaţi în astfel de
activităţi, iar contactele directe între producători şi consumatorii finali sunt
tot mai reduse, mărfurile şi informaţiile fiind schimbate prin sisteme de
marketing tot mai complexe.
În multe ţări (teoretic în toate ţările aflate în curs de dezvoltare),
agricultura reprezintă o ramură însemnată a economiei, care le asigură cele
mai importante surse de materii prime pentru industria prelucrătoare şi cea
mai mare parte a locurilor de muncă pentru populaţia activă. În aceste ţări,
pentru hrană se cheltuiesc peste 50 % din veniturile medii ale unei familii.
La polul opus – din acest punct de vedere – se situează americanii, care
cheltuiesc numai 12%, respectiv vest-europenii, cu cheltuieli alimentare
cuprinse între 15 şi 20 % din venitul mediu familial. Dacă în ţările
dezvoltate numărul săracilor este redus şi este uşor să se realizeze programe
speciale de distribuţie a alimentelor de care aceştia au nevoie, în multe din
ţările în curs de dezvoltare populaţia subalimentată este majoritară, fiind
necesară adoptarea unor sisteme de marketing adecvate şi eficiente pentru
asigurarea hranei acesteia.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Conceptul si Functiile Agromarketingului.pdf