Cultura de Protoplasti

Imagine preview
(8/10)

Acest curs prezinta Cultura de Protoplasti.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier ppt de 21 de pagini .

Profesor: Manda Manuela

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Agronomie

Extras din document

Din sistematica vegetală şi animală se cunoaşte faptul că speciile sunt delimitate prin bariere de incompatibilitate sexuală, ceea ce reduce posibilităţile de încrucişări interspecifice.

Creşterea variabilităţii genetice, atât de necesară în lucrările de ameliorare şi selecţie, implică găsirea unor metode de rupere a barierelor de incompatibilitate care izolează speciile între ele.

Aceasta a devenit realizabilă prin crearea de protoplaşti din celulele somatice izolate şi fuziunea lor, ca unic mijloc de amestecare a genomurilor cloroplastice şi mitocondriale.

La ţesuturile vegetale, membrana celulozică şi stratul pectic care asigură sudura dintre celule face imposibilă manipularea directă a celulelor în scopul fuzionării lor.

De aceea s-a urmărit găsirea unor tehnici de dezagregare a membranei pectocelulozice, ajungând la forma de protoplaşti.

Definiţie. Protoplaştii sunt celule somatice „nude” lipsite de membrane pectocelulozice rigide (perete celular) care au capacitatea de a fuziona, de a se divide în continuare şi de a da naştere la noi plante.

Primele încercări de eliberare a protoplaştilor din ţesuturile vegetale au fost făcute de Klercker (1892) care a elaborat metoda mecanică de separare a celulelor prin plasmolizare totală şi microdisecţia membranelor. Această metodă era însă traumatizantă şi puţin eficientă.

Mai târziu, în 1960, Cocking în Anglia, Otsuki şi Takebe (1969) în Japonia au elaborat metoda enzimatică de producere a protoplaştilor, metodă în care se folosesc enzime extrase din microorganisme ce digeră peretele rigid al celulelor vegetale.

Metoda elaborată de Cocking, utilizată până în prezent, permite obţinerea unei cantităţi mari de material biologic modificat, cu menţinerea viabilităţii şi structurii nealterate a celulelor.

Takebe (1971) a obţinut primii protoplaşti viabili, prin digerarea enzimatică a membranelor celulozice de la celulele frunzelor de tutun. Au urmat realizări privind obţinerea de protoplaşti la Daucus carota (Grambow, 1972) şi la Petunia hybrida (Hess,1973).

Fisiere in arhiva (1):

  • Cultura de Protoplasti.ppt

Alte informatii

Cultura de protoplasti.