Curs Pedologie

Imagine preview
(8/10)

Acest curs prezinta Curs Pedologie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 126 de pagini .

Profesor: Ion Ionescu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Agronomie

Cuprins

Cap. I Obiectul şi rolul pedologiei în agricultură
1.1. Obiectul şi definirea pedologiei
1.2. Scurt istoric al dezvoltării pedologiei
1.3. Rolul pedologiei în agricultură
1.4. Fondul funciar al României
Cap. II Factorii de solificare
2.1. Rolul organismelor în formarea solului
2.2. Clima, ca factor de solificare
2.3. Roca, factor pedogenetic
2.4. Rolul reliefului în formarea solului
2.5. Rolul apelor freatice şi stagnante
2.6. Timpul, factor pedogenetic
2.7. Rolul omului (factorul antropic)
Cap. III Originea părţii minerale a solului
3.1. Compoziţia mineralogică a scoarţei
3.2. Procese de formare a părţii minerale a solului
3.3. Compoziţia petrografică a scoarţei
Cap. IV Originea părţii organice a solului
4.1. Originea resturilor organice
4.2. Compoziţia resturilor organice şi transformarea acestora
4.3. Acizii humici, alcătuirea şi proprietăţile acestora
4.4. Tipuri de humus
4.5. Importanţa humusului din sol
Cap. V Formarea şi alcătuirea profilului de sol
5.1. Caracteristici morfologice ale profilului de sol
5.2. Procese pedogenetice şi orizonturi rezultate
Cap. VI Proprietăţi fizice ale solurilor
6.1. Textura solului
6.2. Structura solului
Cap. VII Proprietăţi hidrofizice, termice şi de aeraţie ale solurilor
7.1. Apa din sol
7.2. Aerul din sol
7.3. Temperatura solului
Cap. VIII Proprietăţile chimice ale solurilor
8.1. Soluţia solului şi proprietăţile acesteia
8.2. Coloizii solului şi proprietăţile lor
8.9. Reacţia solului
Cap. IX Clasificarea solurilor României
9.1. Clasificarea (taxonomia) a solurilor României
9.2. Cadrul natural de formare a solurilor din ţara noastră
9.3. Principalele clase de soluri şi caracterizarea acestora
Cap. X Clasa Protisoluri
10.1. Litosoluri
10.2. Regosoluri
10.3. Psamosoluri
10.4. Aluviosoluri
10.5. Entiantrosoluri
Cap. XI Clasa Cernisoluri
11.1. Kastanoziomuri
11.2. Cernoziomuri
11.3. Faeoziomuri
11.4. Rendzinele
Cap. XII Clasa Umbrisoluri
12.1. Nigrosol
12.2. Humosiosol
Cap. XIII Clasa Cambisoluri
13.1. Eutricambosol
13.2. Districambosol
Cap. XIV Clasa Luvisoluri
14.1. Preluvosoluri
14.2. Luvosoluri
14.3. Planosoluri
14.4. Alosoluri
Cap. XV Clasa Spodisoluri
15.1. Prepodzoluri
15.2. Podzoluri
Cap. XVI Clasa Pelisoluri
16.1. Pelosoluri
16.2. Vertosoluri
Cap XVII Clasa Andisoluri
17.1. Andosol
Cap. XVIII Clasa Hidrisoluri
18.1. Stagnosoluri
18.2. Gleiosoluri
Cap XIX Clasa Salsodisoluri
19.1. Solonceacurile
19.2. Soloneţurile
Cap. XX Clasa Histisoluri
20.1. Histosoluri
20.2. Foliosoluri
Cap. XXI Clasa Antrisoluri
21.1. Erodosol
21.2. Antrosol
Cap. XXII Cartarea şi bonitarea solurilor
22.1. Cartarea solurilor
22.2. Bonitarea solurilor
Cap. XXIII Buruienile din culturile agricole
23.1. Daune provocate de buruieni
23.2. Particularităţi biologice ale buruienilor
23.3. Surse de îmburuienare
23.4. Căi de răspândire a buruienilor
Cap. XXIV Combaterea buruienilor
24.1. Metode preventive
24.2. Metode curative
Cap. XXV Lucrările solului
Cap. XXVI Noţiuni despre asolamente
Cap. XXVII Agrotehnica diferenţiată

Extras din document

INTRODUCERE

Prezentul curs,

CAPITOLUL I

OBIECTUL ŞI ROLUL PEDOLOGIEI ÎN AGRICULTURĂ

1.1. Obiectul şi definirea pedologiei

Pedologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul solului, privind geneza, evoluţia, caracterele morfologice, proprietăţile fizice, chimice şi biologice, clasificarea, repartiţia geografică şi utilizarea raţională a acestuia.

Etimologic, termenul de pedologie este de origine greacă ce provine din cuvintele „pedon” (sol, teren, ogor) şi „logos” (vorbire despre) termen folosit pentru prima dată de către Frederich Fallow în 1862, în lucrarea „Pedologia sau ştiinţa generală şi specială a solului”.

Solul – obiectul de studiu al pedologiei a fost definit de către savantul V.V. Dokuceaev în 1881 ca fiind un corp natural specific format sub influenţa condiţiilor de mediu, caracterizat prin anumite proprietăţi, capabil să întreţină viaţa plantelor. De asemenea, prezintă anumite caracteristici care practic îl şi definesc şi anume:

- este un corp care conţine materie vie (microfloră, faună) în care au loc procese de asimilaţie, dezasimilaţie, sinteză şi descompunere de substanţe organice, cu eliberare de energie;

- este un corp natural care se formează şi evoluează în timp la suprafaţa uscatului;

- este un corp poros, afânat, ce poate fi străbătut de rădăcini, poate reţine apă şi aer în anumite proporţii;

- este un corp cu o compoziţie organo-minerală complexă, rezervor de substanţe nutritive.

Pe lângă aceste caracteristici menţionate mai sus, solul poate îndeplini o serie de funcţii, cum ar fi: ecologice, economice, energetice, tehnico-industriale şi informatice, după cum urmează:

- funcţii ecologice

- contribuie la reglarea compoziţiei atmosferei şi hidrosferei prin participarea sa la circuitul elementelor chimice şi apei în natură;

- contribuie la stabilitatea reliefului protejând scoarţa, având rol de geodermă protectoare;

- acţionează ca un filtru protector, prevenind contaminarea apelor freatice cu diferite substanţe;

- are rol de autocurăţire (epurare a diferitelor substanţe);

- asigură condiţii de protecţie, funcţionare şi evoluţie normală a biosferei;

- protejează anumite specii asigurând biodiversitatea;

- habitat pentru organismele din sol.

- funcţii economice:

- contribuie la producerea de fitomasă, ce serveşte ca materie de bază în producerea alimentelor, îmbrăcăminte, combustibil, etc.;

- regenerarea capacităţii de producţie a ecosistemului (mineralizarea materiei organice)

- funcţii energetice:

- acumularea de energie chimică, prin convertirea energiei solare în procesul de fotosinteză, rezultând substanţe organice, care apoi se transformă în humus;

- realizează schimbul de energie şi substanţe între geosfere.

- funcţii tehnico-industriale:

- infrastructură pentru diferite construcţii, drumuri, conducte subterane etc.;

- materie primă pentru industrie (nisip, lut, argilă etc.).

O exemplificare mai completă se regăseşte în figura 1.1.

Figura 1.1.

Pe lângă aceste funcţii amintite, solul îndeplineşte o funcţie complexă regenerabilă cunoscută sub numele de fertilitate. De-a lungul timpului, acest termen a fost interpretat de diferiţi autori, după anumite concepte (Williams – 1949, Chiriţă – 1977) însă, o definiţie completă a fost dată de D. Davidescu şi anume că fertilitatea reprezintă capacitatea solului de a pune la dispoziţia plantelor substanţele nutritive şi apa (permanent, simultan şi în cantităţi suficiente) de a asigura condiţiile fizice, chimice şi biochimice necesare creşterii acestora în contextul satisfacerii şi a celorlalţi factori de vegetaţie.

Fisiere in arhiva (1):

  • Curs Pedologie.doc