Dezvoltare rurală - note de curs, sinteze

INTRODUCERE

Procesul tranzitiei de la economia supercentralizata la economia de piata a generat, în agricultura si dezvoltarea rurala a României, multiple probleme de ordin economic si social. De aceea, este normal ca preocuparile privind identificarea unor solutii si metode de rezolvare a acestora sa mobilizeze din ce în ce mai multi specialisti în domeniu. În acest context, nu se putea sa nu se faca apel si la experienta altor tari, printre care un loc aparte îl ocupa tarile membre ale Uniunii Europene.

În prezent, agricultura si dezvoltarea rurala din România continua sa fie într-o situatie de criza, iar economia este departe de a fi stabila pentru a putea sa o sustina. Dimpotriva, scaderea raportului dintre indicii de crestere a preturilor produselor agricole si cei ai produselor industriale cumparate de agricultori, adânceste foarfecele preturilor, lucru care ne conduce la concluzia ca agricultura înregistreaza o productivitate scazuta, fata de alte tari, mai ales fata de cele din U.E., care reprezinta modelul si tinta spre care se tinde.

Lipsa unei viziuni realiste asupra viitorului satului românesc, asupra noilor ocupatii si calificari necesare în procesul de diversificare a activitatilor – care sa puna bazele unei dezvoltari rurale multifunctionale, precum si asupra celor mai eficiente cai de integrare în Uniunea Europeana, devine tot mai acuta. În acest sector s-a aplicat cea mai complexa „terapie de soc”, începând cu anul 1993, iar din 1997 agricultura este lasata în seama mecanismului pietei. Aproape toate masurile de politica agricola au conturat actuala stare de criza: liberalizarea preturilor produselor agricole, conditionata de limitarea acestora la produsele de baza în consumul populatiei; liberalizarea preturilor input-urilor agricole care, în conditiile monopolului statului în amontele agriculturii a condus la cresterea diferentelor de pret si la reducerea si instabilitatea veniturilor agricultorilor; eliminarea subventiilor la producatorii agricoli înainte de crearea institutiilor si a legislatiei de organizare si functionare a pietei agricole, ceea ce a determinat reducerea consumului de îngrasaminte chimice, a semintelor de calitate si restrângerea cererii de credite pentru investitii din cauza ratei înalte a dobânzilor; trecerea la sistemul de subventionare directa a tuturor producatorilor agricoli, mai corect spus a proprietarilor de terenuri, sistem care pulverizeaza resursele bugetare la milioane de posesori ai titlurilor de proprietate, cu efecte populiste de protectie sociala si nu cu scop economic etc.

Lucrarea de fata îsi propune realizarea unei analize a evolutiei spatiului rural românesc sub multiplele sale fatete, cu accent asupra conceptelor de dezvoltare rurala în conditii de durabilitate si multifunctionalitate. În acest context, mentionam ca România se afla în curs de implementare a modelului european de agricultura si dezvoltare rurala.

Având în vedere caracterul sau sintetic, lucrarea se adreseaza în exclusivitate studentilor Facultatii de Management, Inginerie Economica în Agricultura si Dezvoltare Rurala, Departamentul de Învatamânt la Distanta.

Problemele privind dezvoltarea rurala sunt prezentate pe parcursul a trei capitole, al caror scop principal este acela de a expune tipuri si modele de dezvoltare rurala, pornind de la filosofia, conceptele si fazele istorice proprii acestora, cu anumite viziuni asupra a ceea ce trebuie întreprins si în România, bazat pe experiente ale statelor din UE, spre care, de altfel, se tinde.

Pornind de la general (principii, mecanisme) si ajungând la particular (cazul tarilor din Uniunea Europeana si situatia din România), prin analiza spatiului rural, în lucrare se încearca formularea de solutii si propuneri în functie de conditiile concrete privind crearea unui mediu economic prielnic dezvoltarii, în sensul consolidarii unei dezvoltari durabile si multifunctionale a spatiului rural.

CAPITOLUL I

SPATIUL RURAL – ORIENTARI METODOLOGICE

1.1 Conceptul de spatiu rural

Desigur, se pot da multe definitii si se pot face multiple descrieri spatiului rural. Nu vom încerca sa extindem prea mult aceasta problema, dar, totusi, o anumita ordonare în terminologia si definirea spatiului se impune.

Prima si cea mai des întâlnita impreciziune terminologica se refera la "spatiu rural" si "spatiu agrar"; "activitate rurala" si "activitate agrara" sau mai simplu "rural - agrar". De la început este necesar de precizat ca cele doua notiuni, desi relativ apropriate, nu pot fi confundate sau considerate sinonime. Sfera notiunii de spatiu rural, activitate rurala, de rural în general, este mai larga, mai extinsa, cuprinzând în interiorul sau si notiunile de spatiu agrar sau activitate agrara sau, simplu, agrar.

Analizând în evolutie corelatia rural-agrar se constata o anumita mo¬dificare a acesteia. In societatile preponderent agricole, ponderea cea mai ridicata a activitatilor în spatiul rural o detin activitatile agrare. Cu timpul, spatiul rural s-a diversificat atât structural cât si functional, în sensul ca au aparut mai multe structuri si activitati neagrare. în prezent se vorbeste tot mai mult de neoruralism si de spatii si activitatii neorurale.

Spatiul rural este un concept deosebit de complex fapt ce a generat o mare diversitate de pareri privind definirea, sfera de cuprindere si componentele sale.

Pentru a întelege complexitatea acestui concept este necesara definirea, chiar si sumara a principalelor notiuni specifice si componentele sale, cum ar fi :

- Ruralul cuprinde toate activitatile care se desfasoara în afara urbanului si cuprinde trei componente esentiale: comunitatile administrative constituite din membrii relativ putin numerosi si care au relatii mutuale; dispensarea pronuntata a populatiei si a serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii si silviculturii.

Cu toate ca, din punct de vedere economic, agricultura si silvicultura detin un loc important, sensul cuvântului “rural” este mai larg decât al celui agricol sau silvic, aici fiind cuprinse si alte activitati cum sunt: industria specifica ruralului; artizanatul, serviciile productive privind productia agricola si neproductive care privesc populatia rurala.

- Spatiul rural este notiune care, prin complexitatea sa a generat numeroase pareri, care difera de la un autor la altul, dar în esenta se ajunge aproape la aceleasi concluzii.

Dupa anumite pareri, se considera ca “spatiul rural” poate fi definit în functie de notiunile care îl caracterizeaza, el cuprinzând tot ceea ce nu este urban. Aceasta definire generala creeaza, adesea, confuzii între notiunea de rural si notiunea de agricol, ceea ce nu corespunde realitatii.

Spatiul rural nu este un spatiu concret si eterogen. Eterogenitatea poate fi privita sub doua aspecte: primul se refera la teren – topografie, subsol, sol si microclimat; al doilea aspect se refera la demografie – densitate, polarizare de la mici asezaminte la mari aglomerari urbane.

O definire mai completa a spatiului rural apare prin luarea în considerare a urmatoarelor criterii de ordin: morfologic (numar de locuitori, densitate, tip de mediu), structural si functional (tip de activitati si de relatii).

Din aceasta definitie a spatiului rural sunt evidentiate cel putin urmatoarele elemente:

- spatiul rural se caracterizeaza printr-o slaba densitate a populatiei;