Economia Serviciilor Turistice

Factoring

Preluarea pe bază de contract de către societatea prestatoare (denumită FACTOR) a unei părţi din funcţiunile financiar-contabile ale unor întreprinderi.

Societatea de factoring:

cumpără toate drepturile referitore la încasarea contravalorii mărfurilor livrate de societatea cu care încheie contract,

ţine o contabilitate detaliată a contului „Clienţi”,

dă indicaţii referitoare la modul de organizare a serviciilor contabile financiare, comerciale ale acestora,

primeşte documentele de livrare a mărfurilor şi achită societăţii contravaloarea acestora, mai puţin dobânda aferentă perioadei creditate şi comisionul de aproximativ 2% din valoarea operaţiunii.

preia toate problemele legate de recuperarea contravalorii mărfurilor de la clienţi,

efectuează analize de marketing,

culege informaţii despre clienţi astfel încât este în măsură să fixeze volumul maxim al creditului comercial pe care societatea furnizoare de mărfuri îl poate acorda.

Avantajele factoring-ului

simplificarea aparatului contabil şi reducerea cheltuielilor administrative;

degrevarea serviciului comercial de problemele gestionării creditelor de la clienţi;

simplificarea şi amplificarea surselor de finanţare. Neavând datorii de încasat de la clienţi, întreprinderea dispune de mijloace băneşti cu care poate derula procesul de producţie şi achita obligaţiile către furnizori.

finanţarea simplă rapidă, informaţii asupra pieţei externe. Pentru societatea de factoring avantajul net se concretizează în profitul rezultat din dobânda percepută şi din taxa de comision.

Forme relativ noi de manifestare a factoringului:

servicii de gestiune a exportului. Asigură consilierea teoretică asupra pieţelor externe dar se implică şi activ prin furnizarea de specialişti în export care preiau toate problemele aferente acestei activităţi până când prin creşterea cifrei de afaceri se justifică crearea unui compartiment de export;

servicii de informare electronică. Au rolul de cercetare a informaţiilor din diverse domenii şi elaborare a unor programe pentru servirea utilizatorului prin intermediul unor reţele

servicii noi de telecomunicaţii : comunicaţiile mobile (radiofonia şi telefonia mobilă), acces la reţele cu debit mare de transmitere a datelor, etc.

În România serviciile financiare clasice (administrarea resurselor financiare, consultanţă, acordări de credite) au înregistrat evoluţii ascendente după 1989 concomitent cu creşterea numărului instituţiilor financiar bancare şi de asigurări.

De remarcat - creşterea serviciilor de tranzacţii, inginerie, arhitectură.

Serviciile pentru populaţie

Satisfacerea nevoilor materiale şi spirituale ale populaţiei se realizează prin consumul de bunuri şi servicii.

Producţia materială deţine ponderea cea mai mare în acoperirea trebuinţelor de consum dar ea nu poate crea întreaga gamă de obiecte şi utilităţi şi nici nu poate deservi nemijlocit consumatorul.

Rolul de a întregi gama şi sortimentul valorilor de întrebuinţare şi de a face consumabile produsele obţinute din industrie-agricultură revine serviciilor.

Dezvoltarea serviciilor pentru populaţie reprezintă o trăsătură majoră a ţărilor avansate economic.

Principalele categorii de servicii pentru populaţie sunt :

Servicii cu caracter industrial : reparaţii, spălătorii, confecţii şi lucrări pe bază de comandă individuală;

Servicii de transport, poşta şi telecomunicaţii;

Servicii de alimentaţie publică;

Comerţul cu amănuntul;

Servicii turistice (interne şi internaţionale);

Servicii personale (închirieri de obiecte, cosmetică, coafură);

Servicii care interesează în egală măsură atât populaţia cât şi agenţii economici (învăţământ, sănătate, asigurări sociale, gospodărire comunală, reţele de distribuţie a apei şi energiei electrice);

Servicii comune cu serviciile pentru întreprinderi (traduceri, servicii bancare, servicii de asigurări, consultanţă juridică, contabilitate, informatice);