Estimatiuni Rurale

Imagine preview
(8/10)

Acest curs prezinta Estimatiuni Rurale.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 50 de pagini .

Profesor: Stefan Gavril

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Agronomie

Extras din document

Capitolul 1 – ESTIMATIUNI RURALE – obiect de studiu, importanţă

1.1 Obiect de studiu

În termeni generali “estimaţiunile” se ocupă cu evaluarea bunurilor economice (a estima = a evalua).

Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină suma de monedă ce poate fi atribuită unui bun oarecare – obiect de valoare, într-un anumit moment pe o anumită piaţă.

Din punct de vedere al estimaţiunilor, valoarea reprezintă o calitate atribuită unui bun, funcţie de care el este dorit util, apreciat şi important.

În această accepţiune, termenul “valoare economică” are sensul de valoare de estimare şi nu de valoare de piaţă sau preţ.

Valoarea de piaţă sau preţul reprezintă, totdeauna, o dată certă, un fapt realizat, rezultat din raportul cerere-ofertă. Valoarea de estimare are drept caracter fundamental previziunea, este, deci, o dată probabilă şi nu una certă. Valoarea de estimare nu este altceva decât o valoare subiectivă, exprimată în cifre, luându-se în considerare, însă, criterii de maximă obiectivitate. Metoda de apreciere este, totdeauna, bazată pe procedee raţionale, adică este fondată pe baza criteriilor logice şi a bunului simţ.

Folosirea termenului “valoare” în vorbirea curentă generează de multe ori confuzie. De exemplu, se spune frecvent:”bunul X valorează 5000 lei”; uneori se spune că pentru bunul X s-a plătit 5000 lei (preţul de piaţă); alteori se specifică că cea mai probabilă valoare de piaţă a bunului X este apreciată la 5000 lei (valoarea de estimare); în sfârşit, de multe ori se spune:”acest bun costă 5000 lei”.În orice caz, termenul de “cost” este greşit deoarece prin cost se înţelege suma cheltuielilor efectuate de către un întreprinzător pentru a produce şi pune pe piaţă acel bun.

Diferitele exprimări de mai sus pun problema definirii riguroase a acestora, în strânsă conexiune cu procesul estimării.

Alegerea criteriului de evaluare depinde de scopul estimării care poate fi sau nu legiferat. Când scopul estimării este prevăzut în norme juridice, cum este cazul exproprierilor de utilitate publică sau servituţilor funciare (dreptul de trecere, dreptul de vedere), legea stabileşte aspectul economic sau criteriul de evaluare ce trebuie de urmat. In situaţiile în care scopul estimării nu este stabilit prin norme juridice, criteriul de evaluare se alege prin raporturi contractuale între cel care execută estimarea şi cel care a solicitat-o. Spre exemplu, dacă scopul estimării este o vânzare-cumpărare, criteriul economic cel mai potrivit este preţul de piaţă; dacă scopul constă în stabilirea daunei cauzate de un incendiu, la o clădire, criteriul poate fi costul de construcţie sau de reconstrucţie; dacă este vorba de o daună provocată furajului, criteriul economic ales este preţul de piaţă sau valoarea de transformare, dacă furajul respectiv este refolosit, în totalitate în întreprindere.

1.2. Importanţă

Importanţa evaluării bunurilor rezultă din faptul că actele economice comportă judecăţi de valoare. Principalele acte economice în care sunt cerute judecăţi de valoare sunt multiple:

- transferuri imobiliare cu titlu oneros sau gratuit;

- optimizări productive ale întreprinderii private;

- raporturi contractuale şi judecăţi de convenienţă de interes privat ;

- constatarea şi evaluarea daunelor private ;

- estimarea servituţiilor funciare (ex: drept de trecere, evaluarea incomodităţilor produse fondului de existenţa unei reţele electrice sau de gaz) şi a drepturilor reale (uzufruct, uz şi locaţie);

- exproprieri pentru cauze de utilitate publică;

- estimarea beneficiilor şi repartizarea cheltuielilor pentru lucrări de îmbunătăţiri funciare;

- estimări de uz civil şi de alte drepturi; verificarea şi estimarea de valori şi venituri impozabile;

- evaluarea planurilor de dezvoltare a întreprinderii; constatarea şi evaluarea daunelor ambientale;

- proiecte şi intervenţii cu caracter urbanistic;

- administrarea şi gestionarea bunurilor publice;

- proiecte şi intervenţii cu caracter urbanistic;

- administrarea şi gestionarea bunurilor publice;

- proiectarea şi costurile lucrărilor publice;

- judecăţi de convenienţă a investiţiilor publice;

- evaluarea impactului ambiental.

Comun tuturor acestor fapte şi fenomene economice este faptul că, prin metoda estimativă, în care un loc primordial îl are matematica financiară, se face trecerea de la evaluări bazate pe date contabile la estimări legate de venitul pe care un bun, o întreprindere sau o zonă teritorială îl poate da într-o perioadă limitată sau nelimitată de timp. In acest fel, valorile probabile atribuite sunt mai aproape de realitate şi de sensul economic al bunurilor, înlăturându-se amatorismul şi arbitrariul în evaluarea lor.

Fisiere in arhiva (1):

  • Estimatiuni Rurale.doc

Alte informatii

suport curs