Fitotehnie - Plante Tuberculifere si Radacinoase

Imagine preview
(7/10)

Acest curs prezinta Fitotehnie - Plante Tuberculifere si Radacinoase.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 90 de pagini .

Profesor: Stanciu Alina

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Agronomie

Extras din document

PLANTE TUBERCULIFERE SI RÍDÍCINOASE

7.1. CARTOFUL

7.1.1. Importanta. Biologie. Ecologie

7.1.1.1. Importanta

Cartoful prezinta o deosebita importanta în alimentatia oamenilor, în furajarea animalelor si pentru prelucrari industriale.

În alimentatia oamenilor cartoful se foloseste în stare proaspata sau sub forma de produse uscate si semipreparate. Este alimentul de baza sau complementar pentru o mare parte a populatiei Europei dar si din alte tari ale lumii.

Datorita gustului placut, a digestibilitatii si a valorii nutritive ridicate preparatele din cartof satisfac exigentele alimentare ale tuturor categoriilor

populatiei, acesta fiind consumat fiert, copt sau prajit, sub forma de supe, salate, piureuri substituind de multe ori pâinea si fiind de neînlocuit ca aliment dietetic. Valoarea energetica a cartofului este ridicatÎ, datorita continutului mare de amidon, precum si altor substante cum ar fi: proteine, grasimi vitamine (în special vitamina C).

Consumul anual direct de cartofi pe locuitor oscileaza în diferite tari ale lumii între 44 si 140 kg: Irlanda - 140 kg, Olanda - 138 kg, Germania - 130 kg. Spania - 120 kg, Belgia - 118 kg, Franta 108 kg, Anglia - 95 kg, Elvetia - 87 kg, Italia - 65 kg etc. În România consumul anual pe locuitor este de circa 100 kg tuberculi.

În furajarea animalelor cartoful este valoros, în primul rând pentru porcine si bovine dar poate fi utilizat si la alte specii de animale. Se folosesc mai ales tuberculii raniti la recoltare sau cei cu dimensiuni mici reziduurile ramase de la industrializarea cartofului dar si vrejurile (tulpinile) verzi, sau murati. Se impune o oarecare prudenta, deoarece în tuberculii de cartof se acumuleaza o serie de alcaloizi care formeaza solanina, imprimând hranei gust amar, dar care poate produce si deranjamente ale tubului digestiv la animale (cartofii nu se folosesc la animalele gestante).

Cartoful se utilizeaza în industria alimentara, obtinându-se produse uscate: faina, fulgi, deshidratat, gris, produse prajite: cips (felii subtiri prajite in ulei, crocante); „pommes frittes” (cartofi semiprajiti si congelati), cartofi pai. În industria amidonului si alcoolului, dintr-o tona de tuberculi se obtin 140 kg amidon sau 100 kg dextrina respectiv 95 l alcool : de asemenea se pot obtine 15 -17 kg cauciuc sintetic.

Din punct de vedere agrofitotehnic cartoful este o planta care valorifica solurile usoare, nisipo-lutoase (chiar nisipoase la cartoful destinat consumului timpuriu) din zonele mai umede si racoroase, acolo unde cerealele nu reusesc în cultura. La nivelul productiilor realizate în America de Nord, cartoful produce substanta uscata la unitatea de suprafata care depaseste grâul de 3 ori, orzul de 2,7 ori si porumbul de 1,1 ori, iar la continutul în proteina de 2 ori, de 1,3 ori si, respectiv, 2 ori. În anii secetosi si la noi în tara cartoful realizeaza substanta uscata în cantitate mai mare, comparativ cu cerealele.

Având numeroase soiuri cu perioada de vegetatie diferita, recoltându-se de la sfârsitul lunii mai pâna în octombrie, cartoful favorizeaza esalonarea lucrarilor agricole, fiind folosit si ca planta premergatoare a grâului de toamna (dupa cartof terenul ramâne afânat, curat de buruieni, într-o buna stare de fertilitate). Foloseste rentabil îngrasamintele organice, chimice si apa de irigatie. Potentialul de productie teoretic al cartofului a fost estimat de ZAAG VAN DER, 1984, la 134 t/ha, potential care se poate realiza.

În cultura cartofului se întâlnesc si o serie de inconveniente, cum ar fi:

- tuberculii destinati plantarii trebuie reînnoiti periodic, altfel productia

scade datorita fenomenului de degenerare. Calitatea materialului de plantare

influenteaza productia cu 40 - 60%;

- bolile si daunatorii (în special mana - Phytophthora infestam) produc

pagube mari, daca nu se iau masuri riguroase de combatere. Prin tuberculi se

transmit bacterioze si viroze care nu pot fi combatute pe cale chimica;

- se foloseste o cantitate mare de tuberculi la plantare (25 - 40% din

valoarea cheltuielilor);

- este sensibil la variatia conditiilor climatice din timpul vegetatiei si

foarte pretentios la soi, cu repercusiuni asupra pastrarii tuberculilor si biologiei

lor;

- tuberculii se conserva cu dificultate si numai în limite stricte de

temperatura si umiditate;

- datorita sensibilitatii tuberculilor la lovire si temperaturi scazute,

transportul se face cu dificultate;

- mecanizarea integrala a culturii este posibila numai pe soluri nisipo-

lutoase, luto-nisipoase si lutoase.

Având în vedere importanta acestei plante pentru tara noastra, trebuie relansata productia, luând în consideratie urmatoarele:

- respectarea zonarii cartofului, în vederea valorificarii conditiilor naturale si evitarii transporturilor nerationale dintr-o regiune în alta;

- introducerea în cultura a noi soiuri autohtone si de import productive, de calitate superioara, cu rezistenta sporita la boli, daunatori si la variatiile factorilor de vegetatie;

- producerea de material pentru plantare liber de viroze, cu preturi

rezonabile, subventionat de stat, asigurându-se necesarul anual atât pentru ferme specializate, cât si pentru populatie;

- asigurarea îngrasamintelor chimice, insecto-fungicidelor, erbicidelor la

preturi mai reduse si extinderea irigatiei si mecanizarii;

- construirea de depozite moderne de preluare, sortare, pastrare si

ambalare a cartofilor, folosindu-se pe scara larga mecanizarea proceselor tehnologice.

Fisiere in arhiva (1):

  • Fitotehnie - Plante Tuberculifere si Radacinoase.doc

Alte informatii

Cursuri de Fitotehnie, Facultatea de Protectia Mediului din cadrul Universitatii din Oradea, capitolul 7