Foamea, setea, apetit, satisfacție

Foamea, Setea, Apetit, Satifactie, Siasta

Existenta organismului in mediu inconjurator este posibila datorita instinctelor (grupare de reflexe cu anumita semnificatie biologica). Un astfel de instinct este cel alimentar ce cuprinde reflexul de cautare si ingerare a hranei.

Foamea

Reprezinta o senzatie vaga si dezagreabila, situata mai mult sau mai putin in epigastru, ce naste dorinta de a ingera alimente . Obiectiv constituie un semnal care declanseaza o serie de acte motorii orientate in scopul introducerii alimentelor in tubul digestiv.

Rezistenta maxima la foame este de 64 zile, cand scaderea ponderala atinge 40-50% din greutatea corporala.

Consumul de almente in cantitatii suficente potoleste foamea si o inlocuieste cu o senzatie vaga imposibila de localizat euforizanta numita satietate.

Consencinta acestei stari este oprirea alimentatiei, masura preventiva care nu permite depasirea posibilitatilor digestive si metabolice ale organismului

Pofta de mancare

Pofta de a manca un anumit aliment – apetitul - precede foamea.

Actul de a manca elibereaza endorfine – hormonii fericirii care au efect analgzic si calmant iar rezultatul este ca te simti bine in foarte scurt timp.

La animale s-a evidentiat un apetit preferential pentru anumite alimente, la om nu s-a evidentiat acest lucru. Dimpotriva in anumite cazuri pofta de mancare poate depasii aportul caloric ducand la obezitate.

Apetitu reprezinta preferinta pentru un aliment ce se contureaza in decursul experientei individuale.

Centrii nervosii care regleaza ingestia de alimentatie sunt situati in hipotalamus si cuprind un centru al foamei situat in aria laterala a hipotalamusului si un centru al satietatii aflat in nucleul ventro medial al hipotalamusului

Se considera dominant centru satietatii, care inhiba centrul foamei.

In eglarea apetitului intervin factori genetici, endocrini,psihologici si reglati de sistemul endocrin.