Legislatie Agrara Interna si Comunitara in Zootehnie

Imagine preview
(9/10)

Acest curs prezinta Legislatie Agrara Interna si Comunitara in Zootehnie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 130 de pagini .

Profesor: Prof. dr. Constantin-Sebastian Filip, Prep drd. Carmen-Mariana Diaconu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Agronomie

Cuprins

Cap. 1. Noţiuni introductive . 5
1.1. Noţiunea de drept . 5
1.2. Importanţa dreptului în viaţa socială. 6
1.3. Necesitatea însuşirii unor cunoştinţe de drept şi legislaţie agrară de către
specialiştii care lucrează în agricultură . 6
1.4. Norma juridică . 7
1.5. Clasificarea normelor juridice. 8
1.6. Acţiunea normei juridice. 10
Cap. 2. Izvoarele dreptului . 13
2.1. Noţiunea de izvor al dreptului. 13
2.2. Principalele izvoare de drept . 13
Cap. 3. Raportul juridic . 16
3.1. Definiţie. 16
3.2. Caracterele raportului juridic civil . 16
3.3. Structura raportului juridic civil. 17
3.4. Părţile raportului juridic civil . 17
3.5. Capacitatea civilă . 21
3.6. Conţinutul raportului juridic civil . 22
3.7. Obligaţiile civile. 27
3.8. Obiectul raportului juridic civil. 30
Cap. 4. Dreptul de proprietate . 39
4.1. Definiţie. 39
4.2. Modurile de dobândire a proprietăţii. 40
4.3. Publicitatea drepturilor reale . 42
4.4. Domeniile şi formele dreptului de proprietate . 43
4.5. Regimul juridic al proprietăţii publice . 44
4.6. Apărarea dreptului de proprietate. 45
Cap. 5. Contractul – noţiuni generale. 46
5.1. Noţiunea de contract . 46
5.2. Principiul libertăţii contractuale. 47
5.3. Clasificarea contractelor. 48
5.4. Încheierea contractului . 53
5.5. Promisiunea de a contracta (antecontractul) . 54
5.6. Momentul încheierii contractului . 55
5.7. Efectele contractului. 57
5.8. Nulitatea contractului . 66
5.9. Răspunderea contractuală. 68
Cap. 6. Regimul juridic al concesionării. 75
6.1. Definiţie. 75
6.2. Caracterele juridice ale contractului de concesionare. 76
6.3. Subiectele contractului de concesionare . 77
6.4. Încheierea contractului . 77
6.5. Efectele contractului. 78
6.6. Încetarea contractului . 84
Cap. 7. Regimul juridic al arendării bunurilor agricole. 86
7.1. Contractul de arendare – noţiune . 86
7.2. Părţile contractante. 87
7.3. Obiectul contractului de arendare . 87
7.4. Caracterele juridice ale contractului. 88
7.5. Suportarea riscului . 89
7.6. Drepturile şi obligaţiile părţilor. 90
7.7. Cesiunea şi subarendarea . 92
7.8. Răspunderea contractuală. 92
7.9. Modificarea contractului . 92
7.10. Soluţionarea litigiilor . 92
7.11. Rezilierea contractului . 93
7.12. Nulitatea contractului de arendare . 94
7.13. Încetarea contractului de arendare . 94
Cap. 8. – Principalele acte normative care reglementează activităţile
specifice producţiei zootehnice. 96
8.1. Principalele acte normative care reglementează activităţile
specifice producţiei zootehnice . 96
8.2. Principalele reglementări cuprinse în actele normative
în vigoare. 96
8.3. Principiul libertăţii crescătorului de a alege. 96
8.4. Creşterea şi exploatarea animalelor . 97
8.5. Exploataţiile zootehnice . 97
8.6. Individualizarea animalelor. 97
8.7. Licenţele pentru exportul de animalele vii. 98
8.8. Strategiile pe termen scurt şi lung privind organizarea activităţilor
de îmbunătăţire şi exploatare a pajiştilor la nivel naţional. 98
8.9. Amenajamentele pastorale pentru fiecare pajişte. 98
8.10. Coordonarea şi controlul activităţii de ameliorare
a animalelor. 99
Cap. IX. Drept şi legislaţie comunitară . 100
9.1. Noţiunea de drept comunitar . 100
9.2. Uniunea Europeană . 101
9.3. Structura instituţională a U.E. . 101
9.4. Izvoarele dreptului comunitar . 102
9.5. Principalele modificări ale legislaţiei comunitare intervenite prin
constituţia europeană. 103
9.6. Regimul juridic al principalelor izvoare de drept comunitar . 106
9.7. Realizarea pieţei interne a U.E. . 108
9.8. Libera circulaţie a mărfurilor . 110
9.9. Libera circulaţie a persoanelor . 113
9.10. Libera circulaţie a serviciilor . 114
9.11. Libera circulaţie a capitalului. 114
Cap. 10. Regimul juridic care reglementează măsurile de politică
economică şi monetară. 115
10.1. Sediul materiei . 115
10.2. Procedura de elaborare a programelor . 115
10.3. Supravegherea situaţiei bugetare. 117
10.4. Balanţa de plăţi. 118
10.5. Politica monetară a U.E. . 119
10.6. Sistemul monetar european . 120
10.7. Principalele reglementări juridice în materie financiară . 125
Referate . 129
Bibliografie selectivă . 130

Extras din document

Capitolul I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. NOŢIUNEA DE DREPT

Termenul general de drept este considerat ca fiind o noţiune complexă ce

poate fi definită din mai multe puncte de vedere1:

a) ca normă sau ansamblu de norme de conduită, generale şi obligatorii, pe

baza cărora se desfăşoară activitatea umană în societate;

b) ca prerogativă sau facultate a individului de a putea pretinde din partea

terţilor, persoane fizice sau persoane juridice o anumită prestaţie de tipul

„a da“ „a face“ sau „a nu face ceva“;

c) ca ştiinţă, având domeniu de studiu şi cercetare, dreptul obiectiv şi

drepturile subiective.

Totalitatea normelor de drept care se aplică pe teritoriul unui stat constituie

dreptul obiectiv al acelui stat.

Dreptul obiectiv, în funcţie de timp, poate fi clasificat în drept obiectiv

pozitiv (cel care este în vigoare la un moment dat) şi drept obiectiv istoric(cel care

cuprinde totalitatea normelor de drept edictate pe teritoriul statului respectiv).

Dreptul obiectiv pozitiv se subdivide în drept public (cel care apără

interesul public) şi drept pozitiv privat (cel care apără interesele particulare).

Dreptul subiectiv este definit ca fiind acea prerogativă, recunoscută de

dreptul obiectiv pe care o au persoanele fizice sau colectivităţile de indivizi şi de

care aceştia se pot preleva în raporturile lor cu alte subiecte de drept. Aşa ar fi

drepturile civile, politice, social-economice etc.

Între dreptul obiectiv şi drepturile subiective există o conexiune directă, în

sensul că norma juridică constituie fundamentul drepturilor subiective, asta

însemnând că nu pot exista drepturi subiective în afara dreptului obiectiv.

Dreptul ca ştiinţă, cea de a treia accepţiune a termenului de drept, are în

vedere activitatea ştiinţifică a oamenilor în legătură strânsă cu noţiunile de drept

obiectiv şi de drept subiectiv.

1 Gh. Lupu, Gh. Avornic – Teoria generală a dreptului. Ed. Lumina, Chişinău, 1997, p.6-10

1.2. IMPORTANŢA DREPTULUI ÎN VIAŢA SOCIALĂ

Importanţa deosebită a dreptului în viaţa socială este incontestabilă şi poate

fi pusă în evidenţă prin câteva trăsături caracteristice fundamentale2:

a. dreptul ca fenomen istoric a apărut din cele mai vechi timpuri, existând

dovezi dăinuind de mii de ani;

b. dreptul este inseparabil de societate, majoritatea relaţiilor sociale fiind

reglementate juridic prin intermediul unor instituţii juridice de mare

importanţă practică (organizarea statală, familia, viaţa economică,

proprietatea, diverse structuri organizatorice şi modul lor de funcţionare

etc.);

c. dreptul reprezintă un mijloc fundamental de autoapărare a societăţii,

atât împotriva unor catastrofe naturale, dar mai ales împotriva unor fapte

antisociale (crime, tâlhării, hoţii, fenomene de corupţie etc.);

d. ca fundament social, dreptul reglementează juridic cele mai importante

relaţii sociale (relaţiile de familie, comunitare, economice, politico-sociale,

interstatale etc.);

e. dreptul constituie şi un mijloc eficient de deschidere spre viitor, care

permite şi asigură dezvoltarea societăţii în direcţii favorabile;

f. dreptul ca valoare universală, presupune o armonizare permanentă a

legislaţiilor pe plan mondial, cât şi perfecţionarea cadrului juridic propriu,

specific relaţiilor sociale cu caracter internaţional.

În concluzionând, orice sistem de drept trebuie să satisfacă, cât mai bine,

nevoile de siguranţă şi de justiţie ale omului.

1.3. NECESITATEA ÎNSUŞIRII UNOR CUNOŞTINŢE DE

DREPT ŞI LEGISLAŢIE AGRARĂ DE CĂTRE

SPECIALIŞTII CARE LUCREAZĂ ÎN

AGRICULTURĂ

Relaţiile sociale specifice producţiei agricole, dar şi cele de ordin general,

fac obiectul a numeroase reglementări juridice care trebuie cunoscute şi respectate

de toţi cei care lucrează în acest domeniu, dar mai ales de către specialiştii care

asigură managementul întregii activităţi productive, fie în mod direct, fie prin

activitatea de consultanţă.

Fisiere in arhiva (1):

  • Legislatie Agrara Interna si Comunitara in Zootehnie.pdf