Principii de Ameliorare Genetică a Populațiilor de Animale

CAP.1 NOtIUNI INTRODUCTIVE

1.1 DEFINIREA sI IMPORTANtA AMELIORÃRII GENETICE

Ameliorarea animalelor este stiinta care se ocupã cu studiul

factorilor, sistemelor si metodelor de modificare a structurii

genetice a populatiilor de animale de la o generatie la alta în

directii utile omului.

Ameliorarea geneticã a populatiilor de animale se suprapune

procesului filogenetic, omul influentând constient evolutia populatiilor

asupra cãrora actioneazã. Ca urmare, ameliorarea este consideratã ca

fiind stiinta dirijãrii evolutiei populatiilor de animale în sensul

dorit de om.

Aceastã relativ nouã stiintã a fost fundamentatã pe baza

cunostintelor oferite de genetica fundamentalã dar mai ales de

genetica cantitativã si genetica populatiilor, beneficiind de aplicatiile

matematicii în biologie (biometria) si mai nou, ale informaticii.

Structura geneticã a unei populatii de animale este reprezentatã

de totalitatea genelor si genotipurilor pe care le posedã indivizii ce

compun populatia respectivã, fiind caracterizatã prin frecvente de

gene si de genotipuri specifice. Aceastã structurã se poate schimba în

mod natural odatã cu aparitia fiecãrui nou individ în populatie sau prin

eliminarea unui individ din populatie - fiecare având o configuratie

geneticã proprie, mai mult sau mai putin diferitã, ce afecteazã

frecventa genelor si a genotipurilor la nivelul populatiei.

Structura geneticã a unui individ deja existent nu mai poate fi

modificatã dar se poate interveni, pe diferite cãi, la nivelul

genofondului generatiei viitoare.

Ca urmare, unitatea de lucru în ameliorare nu este individul ci

populatia iar efectele ameliorãrii sunt cuantificabile de la o generatie

la alta.

2

În ameliorare, populatia mendelianã este consideratã ca fiind o

comunitate de indivizi cu origine comunã, suficient de numeroasã

pentru a se putea reproduce în sine si care, în timp si spatiu, apare ca o

succesiune de generatii, fiind capabilã sa aibã o evolutie proprie,

independentã de alte populatii.

Desi în mod natural populatiile tind sã-si mentinã structura

geneticã într-un anumit echilibru optim pentru interesul speciei, în

realitate acest lucru este practic imposibil; tocmai de aceea legea

Hardy-Weinberg (legea echilibrului genetic al populatiilor), conform

cãreia o populatie de animale suficient de mare de numeric, aflatã în

panmixie (împerecherile se fac la întâmplare, existând ssnsa ca fiecare

individ sa se împerecheze cu fiecare individ de sex opus din populatie)

si care nu este supusã selectiei, migratiei si mutatiilor, rãmâne

constantã ca si structurã geneticã de la o generatie la alta, are un

continut strict teoretic.

Rezultã însã, în mod logic, cã fiecare dintre elementele

mentionate în mod expres în enuntul acestei legi cã nu actioneazã sunt

în fapt potentiali factori modificatori ai structurii genetice a

populatiilor de animale; aceste elemente sunt, de altfel, cunoscute sub

denumirea de factori ai ameliorãrii.

1.2. FACTORII AMELIORÃRII

Factorii modificatori ai structurii genetice a populatiei pot fi

grupati în douã categorii :

- factori care prin actiunea lor in procesul reproductiei modificã

frecventa genelor si implicit a genotipurilor, acestia fiind: migratia,

mutatia, selectia si driftul genetic;

- factori care prin actiunea lor în procesul reproductei modificã

frecventa genotipurilor, chiar daca nu schimbã frecventa genelor: este

cazul dirijãrii împerecherilor.

Factorii care modificã frecventa genelor în populatii

S-a arãtat anterior cã structura geneticã a populatiei este

determinatã primordial de genofondul ei, respectiv de suma tuturor

genelor existente, elemente se exprimã prin frecventa de genã sau

proportia în care se gãsesc diferitele alele.

S-a stabilit, de asemenea, cã frecventa genelor se exprimã în

procente sau fractii zecimale si atunci pentru doua alele (A, a)

frecventa va fi p + q = 1; proportia genelor rãmâne aceeasi de-a lungul

generatiilor in cazul admiterii imperecherilor libere în conditile

panmixiei totale si este modificatã în cazul actiunii factorilor care scot

populatia din echilibru.