Sistemul de Productie în Cresterea Animalelor

Sistemul de productie în cresterea animalelor: definire, tipuri de sisteme, componente

Cresterea animalelor constituie, alaturi de cultivarea plantelor, a doua componen ta a activitatii din agricultura. Rolul sau este important, iar nivelul de dezvoltare atins este o trasatura a unei agriculturi moderne, apta sa satisfaca cerintele de produse animaliere ale diferitelor categorii de consumatori. Agricultura

tarilor dezvoltate se caracterizeaza printr-o pondere însemnata a productiei obtinute din cresterea animalelor, schimbându-se în favoarea sa raportul în care se afla cu productia vegetala.

Ameliorarea consumului populatiei, cresterea disponibilitatilor de proteina de origine animala si a ponderii acesteia în consum sunt nemijlocit legate de dezvoltarea zootehniei. În tara noastra exista conditii pentru sporirea efectivelor de animale, pentru cresterea potentialului lor productiv, prin activitati de selectie si ameliora re a raselor, si pentru asezarea acestei ramuri pe principii tehnologice

recomandate de stiinta agricola.

Resursele care privesc acest domeniu ale agriculturii apartin, în urma noii structuri a proprietatii, unor categorii diferite de întreprinzatori: exploatatii familiale, societati comerciale agricole de diferite feluri, societati agricole etc.

Procesul de creare a noilor structuri agrare a fost însotit de diminuarea efectivelor de animale, de lichidare a unor unitati care functionau înainte de 1990, preponderente în numarul total de animale din diferite specii fiind, acum, exploatatii familiale .

În aceste conditii, devine necesara, pentru a îmbunatati rezultatele de productie si economice, articularea diferitelor elemente care intervin, în vederea crearii unor sisteme de productie corespunzatoare si încadrarea lor în economia

diferitelor exploatatii. Structura exploatatiilor din agricultura(tipuri, amplasare etc.) si elementele din mediul economic ne ofera imaginea multitudinii de factori care influenteaza alegerea,organizarea si functionarea unui sistem de productie . Oricum, el reprezinta o combinare convenabila dintre factori si produse de origine animala, care sa se regaseasca benefic în rezultatele de productie si economico-financiare obtinute.

Sistemele de productie si efectivele pe care le detin exploatatiile agricole în noile conditii sunt desigur, diferite,începând cu cresterea animalelor în exploatatii familiale,recurgându-se la sistemul traditional, denumit, uneori, si sistem casnic (1) , cu toate ca, asa cum se va vedea , cel putin potrivit unor pareri, pentru aceste exploatatii toate activitatile desfasurate(vegetale, de crestere a animalelor etc.) sunt cuprinse într-un singur sistem, trecând prin sistemele traditionale modernizate si

ajungându-se la cele industriale(reconsiderate, în ultimul timp,în anumite privinte).

În exploatatiile familiale, pe cunoscutul principiu al diversificarii activitatii, se cresc numeroase specii, dar numarul de animale din fiecare este redus. Pe de o parte, se urmareste satisfacerea unor nevoi proprii, inclusiv în ceea ce priveste forta

de tractiune, iar pe de alta parte exista surse de furajare variate.

Se folosesc, pentru furajare, produse secundare din cultura plantelor, cunoscute, însa, prin valoarea lor nutritiva scazuta.

Lucrurile merg, în foarte multe cazuri, la voia întâmplarii, nu se urmaresc rezultatele (sporul zilnic în greutate vie sau pe o anumita perioada, costul kilogramului de spor, eficienta economica), în general, nu se aplic a elemente de ordin economic,ceea ce poate conduce la o risipa de furaje, de munca etc. Este

vorba de un sistem de crestere în care predomina, în ceea ce priveste întretinerea, furajarea, reproductia si sanatatea animalelor, elemente traditionale practicate de-a lungul timpului.

Reînvierea unor lucruri de mult disparute în alte tari este atributul esential al acestui tip de crestere a animalelor.

Locul detinut de gospodariile individuale, în ceea ce priveste efectivele totale de animale crescute, impune masuri de îmbunatatire a activitatii lor si, în general, de creare a unor ferme familiale crescatoare de animale, care sa livreze produse si

animale vii, în mod constant, catre diferiti integratori. Acestui sistem i se poate adauga cresterea animalelor pentru agrement de catre persoane care nu sunt producatori agricoli, în întelesulstrict al acestei categorii de întreprinzatori. Desigur ca livrarile sporadice de produse animale si animale vii, cum se întâmpla, acum, în cazul multor exploatatii familiale, nu pot contribui la crearea filierelor agroalimentare. Sunt necesare sporirile de efective, concentrari de capitaluri pentru modernizarea sistemului de crestere, îmbunatatirea furajarii si a conditiilor sanitarveterinare.

Sistemul traditional, caru ia i s-au adaugat elemente de modernizare, se caracterizeaza prin :

- investitii reduse;

- cresterea unui numar nu prea mare de animale;

- dotarea materiala nu se ridica la un nivel deosebit;

- procesele de munca sunt putin mecanizate .

Sub aceasta forma el poate prezenta interes pentru exploatatiile familiale, ca o treapta spre cresterea moderna a animalelor (daca nu cumva întreprinzatorii în domeniu, nu vor trece direct la sisteme avansate, practicate în tari cu agricultura

dezvoltata).