Viticultură

DEFINIŢIA ŞI IMPORTANŢA VITICULTURII

DEFINIŢIA VITICULTURII

Termenul de viticultură ca denumire derivă etimologic din două cuvinte latineşti, adaptate specificului limbii noastre, şi anume: vitis (viţă de vie) şi cultura, ae (îngrijire, cultivare).

Viticultura, ca domeniu ştiinţific, s-a consolidat pe baza materialului informaţional din practica viticolă (rod al multor generaţii de viticultori), şi datorită dezvoltării ştiinţelor fundamentale (fizică, chimie şi biologie), parcurgînd traseul de la acumulări de cunoştinţe şi experienţã pînă la generalizări, principii şi legi. Prin urmare, viticultura ca ştiinţă, se poate defini ca fiind studiul particularităţilor biologice şi productive ale viţei de vie şi stabilirea tehnologiilor în funcţie de soi şi areal, pentru obţinerea unor producţii mari de struguri, cu valoare alimentară ridicată, în condiţii de profit.

Viticultura tehnologică (Vt), modernă (specializată), comparativ cu cea tradiţională foloseşte şi lansează soluţii tehnologice (St), în succesiune cronologică (Sc) şi în concordanţă cu particularităţile genetice ale soiurilor (Pg) şi oferta ecologică din areal (Oe), pentru obţinerea unor producţii de struguri ridicate (cantitativ şi calitativ), relativ constante şi sănătoase, în condiţii de profit.

Viticultura tehnologică ca disciplină didactică transmite informaţii privind particularităţile biologice şi tehnice ale viţei de vie pentru deprinderea acestei îndeletniciri.

Viticultura este o ştiinţă de sinteză. Ea apelează la alte ştiinţe: botanică, fiziologie şi biochimie vegetală, genetică şi ameliorare, agrometeorologie, agrochimie, pedologie, agrotehnică, îmbunătăţiri funciare, protecţia plantelor, management, marketing ş.a.

Viticultura se poate diviza în Viticultură generală şi Viticultură specială. Viticultura generală cuprinde informaţii privind bazele biologice şi tehnice comune ale viţei de vie. Viticultura specială include informaţii privind particularităţile biologice şi tehnologice ale soiurilor, tehnologiile diferenţiate care asigură valorificarea superioară a întregului potenţial al soiurilor şi arealelor.

IMPORTANŢA VITICULTURII

Importanţa social economică

Sursă de existenţă. Mecanizarea redusă a unor lucrări (tăierile şi legatul) determină ca viticultura să necesite un consum ridicat de muncă anual (în Franţa 257 - 729 ore / ha; în România 1800 - 2000 ore / ha).

Sursă de profit. Un hectar de viţă de vie poate asigura obţinerea unui profit ridicat. El este variabil de la an la an, în funcţie de soi, sistemul de cultură şi centrul viticol.

Dezvoltarea industriilor. Pentru cultivarea viţei de vie se folosesc cantităţi importante de materiale, substanţe chimice, maşini şi utilaje, viticultura beneficiind astfel de evoluţia tehnologică a industriilor de vârf.

Furnizor de materii prime.

- Strugurii - consum in stare proaspată sau prelucrata ( sucuri, compoturi

dulceturi, si vinuri)

-Vinul -obţinerea de vermuturi, şampanie, distilate.

- seminţele - extragerea uleiurilor.

-Tescovina - îngrăşământ organomineral.

- Coardele eliminate prin tăieri -îngrăsământ,lemn de foc.

Valorificarea terenurilor slab productive. Viţele sunt plante bine echipate morfo-fiziologo-biochimic, cu posibilităţi de a folosi condiţiile naturale terenurile în pantă, terenurile erodate şi nisipurile

Protecţia terenurilor şi solurilor. - Combaterea eroziunii prin terasare ;creşterea proporţiei de suprafaţă utilă (plantată).

Rol peisagistic. Frumosul, care caracterizează podgoriile în general, nu are numai funcţie odihnitoare, de tihnă, ca cea pe care o manifestă un parc natural, ci şi pe aceea de răscolire a tuturor forţelor din om, pentru că în frumosul unei podgorii se reflectă biruinţa omului.

Importanţa alimentară şi terapeutică a strugurilor şi produselor din struguri

- valoare energetică (potenţial caloric ridicat, între 60 - 116 kcal. la 100 g) prin conţinutul de zaharuri(150-300 g/l de must) care se asimilează repede şi contribuie la refacerea capacităţii de efort a omului, indispensabil pentru funcţiile muşchiului cardiac şi ale sistemului nervos central.

-valoare alcalinizantă, prin existenţa acizilor care de-termină formarea de carbonaţi şi fosfaţi, contribuind la menţinerea echilibrului acido-bazic. Strugurii, prin conţinutul variat de săruri,

- valoare remineralizatoare, potasiu (cel mai important element din miez), calciu, magneziu, fosfor;

- importanţă vitaminizantă la 100 g substanţă proaspătă 8 - 12 mg vitamina C, 20 - 25 mg vitamina B2, 0,1 mg provitamina A ş.a., punându-se în evidenţă 10 vitamine.

- importanţă terapeutică: efect antiinflamator; tratarea formelor uşoare de reumatism; efect antitumoral , anticancerigen; antialergic