Materialitatea în Auditul Financiar

Conform liniilor directoare europene de aplicare a standardelor de audit INTOSAI : ”in termeni generali o problema poate fi considerata ca materiala (importanta) in masura in care cunoasterea sa poate influenta utilizatorul situatiilor financiare, a bilanturilor sau al raportului auditului de performanta”.

Obiectul auditului financiar este in general acela de a estima nivelul glogal al erorii inregistrate sau inexactitatea si daca aceasta este considerata ca fiind materiala atunci problema este adusa in atentia utilizatorilor acestor situatii financiare.

In mod obisnuit obiectivul auditului este acela de a obtine asigurarea ca situatile financiare sunt corecte si destul decomplete pentru scopurile acelora care le utilizeaza. In realizarea acestuia (obiectivului) auditorul cauta sa asigure ca situatiile financiare , bilanturile nu contin nicio inexactitate imporanta. Erorile sau neregularitatile din bilant pot fi considerate semnificative in totalitate cand utilizatorul acestor situatii fiind atentionat asupra lor pot fi influentati de ele. Auditorul trebuie sa decida care este suma maxima tolerabila cu care situatiilefinanciare pot fi eronate dar acceptabile. Aceasta suma reprezinta pragul de matrialitate, iar pentru aexaminarea bilantului pragul materialitatii poate fi determinat fie direct prin fixarea unei sume absolute de bani fie indicat prin folosirea unui procent pentru a calcula o astfel de suma.

In completare la acest concept al materialitatii ca valoare exista circumstante in care anumite categorii de conturi sau tranzactii pot fi privite ca materiale prin natura lor, unde dezvoltarea lor este deosebit de improtanta sau materiale prin context, unde o afirmatie falsa transforma deficitul in surplus. In faza deplanificare pragul de materialiate ajuta la determinarea volumului de control necesar pentru a obtine dovezi suficiente auditorului. In aceasta etapa se obisnueste sa se evalueze importanta erorilor si abaterilor neacoperite de auditare, se determina documentele auditorului trebuie sa nu-si exprime rezerva asupra situatiilor financiare. Cand se stabileaste un prag auditorul din sectorul public trebuie sa tina seama de mandatul sau particular si de faptul ca utilizatorul conturilor din sectorulpublic acorda mare atentie aspectelor legate de legalitate si regularitate.

Un prag al materialitatii corespunzator poate fi intre 0.5% si 2 % din acea valoare care reflecta in modul cel mai responsabil nivelul activitatii financiare al organismului sau a subiectului auditat. Aceasta valoare este reprezentata de veniturile totale si cheltuielile totale dar in anumite situatii pot fi si alte date : activele totale sau imprumuturile totale contractate. Fixarea pragului dematerialitate fie ca o suma specifica de bani, fie ca procentaj, este o chestiune de judecata de auditor si astfel pentru coerenta abordarii o chestiune de politica pentru INOSAI.

Principalul element care trebuie luat in consideratie este gradul de susibilitate politica a domeniului acoperit de sistemul finaciar. Deci baza materialitatii se va stabili in functie de evaluarea interesului utilizatorului situatiile financiare (venituri, cheltuieli), nivelul de materialitale determinat in intervalul de 0.5-2% potrivit materialului de audit.

Evaluarea aspectului material reprezinta o problema de rationament profesional .in planul de audit auditorul stabileste un nivel acceptabil al materialitatii fata de care va fi apreciata valoarea erorilor detectate. Totusi auditorii trebuie sa tina cont cand frormuleaza opiniea de audit atat de volumul (aspectul cantitativ) cat si de natura (aspectul calitativ)al erorilor detectate in situatii financiare.

Aspectul calitativ al situatiilor financiare poate fi constituit spre exemplu de o deservire sau o politica neadecvata si neconforma cu realitatea, caz in care utilizatorii situatiilor financiare poate fi indusi in eraore iar nerelevanta acestor aspecte poate conduce la impunerea unor restrictii ce pot avea ca efect deteriorarea semnificativa a functionariisistemelor functionale si sitemelor conrtabile. Intru-cat materialitatea este un concept fundamental in procedeul de audit este necesar sa se stabileasca corect nivelul acesteia.

In cazul in care nivelul materialitatii este prea scazut atunci volumul activitatii de audir ca creste considerabil iar in situatiile in care nivelul materialitatii este prea ridicat acesta se va reduce pre mult.

Pe de alta parte procentul reprezentat de nivelul materialitatii este un element cheie in determinarea marimii esantionului pentru fiecare categorie de operatiuni. Procentul de calcul al materialitatii variaza intre 0.5-2% , alegerea acestuia urmand a se face in functie de propria evaluare a auditorului privind interesul manifestat fata de situatiile financiare de catre utilizatorii acestora in acest sens este necesar ca auditorii sa ia in considerare interesul politicienilor , al mass-mediei al cetatenilor pentru activitatea desfasurata de autoritatile auditale, activitate care este reflectata in situatiile financiare. Preocuparile organelor deaudit fata de activitatile desfasurate de unitatile auditate. Raspunsul la aceste intrebari ajuta auditorul sa hotarasca domeniul asupra caruia sa se concentreze si valoarea pe care ar trebui sa o utilizeze ca baza pentru estimarea materialitatii.

Materialitatea poate fi exprimata prin natura si prin context. Materialitatea exprimata prin natura se reflecta la caracteriticile inerente ale soldurilor unui cont sau a unui grup de solduri de coturi. Caracteristicile soldurilor conturilor considerate materiale prin natura, trebuie sa fie identificate in fata de planificare atunci cand se determina si nivelul de acuratete rezonabil pe care se apreicaza ca se asteapta utilizatorii opiniei in functie de care se vor proiecta testele de audit. Aspectele pot fi materiale prin natura datorita unei cerinte anume care solicita un grad mai mare de acuratete insa cumulate cu alte aspecte pot sa devina semnificative.