Meteorologie generală

C 1 INTRODUCERE ÎN METEOROLOGIA GENERALĂ

De ce meteorologie (M)?

De ce meteorologie generală (M)? În încercarea de a lămuri procesele şi fenomenele care se produc în atmosferă, precum şi legăturile dintre om– acest camarad permanent al lui Celsius- şi mediul atmosferic. Cunoaşterea este posibilă prin intermediul unei activităţi desfăşurată pe baze ştiinţifice ce are vârstă seculară, prognoza asupra timpului şi este înlesnită de tehnica actuală care permite supravegherea şi monitorizarea atmosferei, după un program riguros, universal şi standardizat la nivel global. În mod empiric şi ultraempiric cunoaşterea "întâmplărilor atmosferice" şi prognoza asupra vremii se face de milenii, multă vreme având drept temei latura filozofico- descriptivă (şcoala lui Aristotel- autorul primului tratat de meteorologie, bazată pe cele 4 elemente fundamentale, apă, aer, foc şi Pământ).

M este necesară pentru că: realitatea meteorologică este aproape sufocată de informaţii contrariante, ipoteze şi concluzii nu dintre cele mai riguroase; folclorul meteorologic abundă de mituri false; întrebările sunt mai numeroase ca răspunsurile şi pentru că "necunoscutul e încă imens în jurul nostru, dar cunoaşterea îl micşoreaza din ce în ce"…

M este o disciplină ştiinţifică pentru că are: obiect de studiu (atmosfera, vremea şi uneori clima, plus schimbările lor); principii de cercetare şi legi din domeniul principal- meteorologia dar şi din discipline conexe (climatologie, meteorologie sinoptică, fizică- inclusiv fizica atmosferei, matematică, informatică, statistică); metode de cercetare proprii şi preluate (observaţii, măsurători, experimente, deducţii logice, raţionamente etc.) şi scop (valorificarea cunoştinţelor din domeniile pe care le "acoperă" în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii prin supravegherea calităţii aerului şi a prognozelor meteorologice- unul dintre obiectivele principale al meteorologiei; monitorizarea spaţiului atmosferic; asigurarea meteorologică pentru transporturi, agricultură, turism etc.

Preambul

Omul modern are o multitudine de necesităţi, de posibilităţi, de idealuri, dar şi de dependenţe. Una dintre ele, zilnic asumată, este vremea. Tehnica actuală nu-l poate proteja, decât în parte, de influenţele vremii, iar unele momente din viaţa sa şi a comunităţii, ba chiar şi unele evenimente istorice, au fost influenţate de către aceasta. Cu certitudine, la început, schimbările vremii l-au fascinat, iar uneori l-au "paralizat" pe om. Apoi cunoaşterea fenomenelor atmosferice a început să-l preocupe, deoarece de acestea depindea existenţa sa. Drumul înţelegerii şi al cunoaşterii a fost lung şi sinuos, câteodată chiar derutant,iar graniţele numeroase. Ca şi barierele. De-a lungul lui, omul a devenit din spectator- analist şi din observator- meteorolog sau previzionist (meteorolog sinoptician). Transmiterea primelor observaţii şi concluzii asupra tainelor fenomenelor şi proceselor din natură a fost anevoioasă. Dar cu cât mai lung era drumul, cu atât mai temeinică devenea cunoaşterea.

Definiţii esenţiale

Meteorologia este ramura ştiintelor geofizice care se ocupă cu studiul atmosferei, din punct de vedere al însuşirilor ei fizice (temperatură, umezeală etc.), chimice, biologice etc., al compoziţiei şi structurii, precum şi din cel al proceselor şi fenomenelor care au loc în cuprinsul acesteia, inclusiv complexul de procese atmosferice (gr. "meteoron"- proces/ fenomen atmosferic; ceea ce se petrece în aer şi "logos"-ştiinţă).

Meteorologia sinoptică (MS) este disciplina meteorologiei care studiază procesele şi fenomenele din atmosferă la macroscară spaţială în scopul elaborării prevederilor (prognozelor) de timp (vreme). O altă definiţie a meteorologiei sinoptice este aceea care o dă drept ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul legilor de dezvoltare şi evoluţie a proceselor şi fenomenelor din atmosferă în scopul elaborării prevederii timpului (gr. "sinoptikos"- vedere de ansamblu).

Meteorologul este specialistul care îşi desfăşoară activitatea în domeniul meteorologiei (previzionist, cercetător).

Clima este regimul multianual al vremii şi care este generată prin interacţiunea sinergică şi permanentă a factorilor de natură radiativă, dinamică, fizico-geografică şi sub impactul tot mai "consistent" al factorilor antropici.

Climatologia este disciplina care se ocupă atât cu stabilirea factorilor de geneză pentru climatele Pământului (factori radiativi; factori dinamici; factori fizico-geografici- relieful, hidrografia, vegetaţia, solurile etc.; antropici), cât şi cu distribuţia acestora pe suprafaţa planetei (etimologia este legată de cuvântul grecesc "klima"-înclinare şi "logos"-ştiinţă).

Atmosfera este învelişul de gaze al Pământului care conţine în suspensie cantităţi variabile de particule în stare lichidă şi solidă; este domeniul de studiu al meteorologiei, inclusiv al meteorologiei sinoptice.

Vremea este starea în continuă schimbare a atmosferei la un anumit moment dat; vremea este dată de totalitatea valorilor elementelor meteorologice, iar intr-un interval de timp prin variaţia succesivă a acestor elemente sau prin media acestora în intervalul de timp (scurt) respectiv. Vremea este variabilă in timp şi spatiu şi are o singură trasatură constantă: schimbarea!

Instrumentul meteorologic este un dispozitiv etalonat şi standardizat care permite determinări instantanee ale valorilor parametrilor atmosferici, care solicită prezenţa unui operator (tehnician), valorile fiind citite pe scara gradata (instrumentele au terminaţia –"metru").

Aparatul meteorologic este un dispozitiv automat de înregistrare, cu o parte receptoare, o parte de transmisie şi o parte înregistratoare. Variaţiile parametrului atmosferic sunt transcrise pe o diagrama numită, după caz, termogramă- diagrama de temperatură, pluviogramă- diagrama pentru precipitaţiile atmosferice etc); toate aparatele au terminaţia –"graf").

Harta sinoptică, una dintre principalele lucrări realizată în cadrul serviciilor de prognoză a timpului, este de fapt o "fotografie" a vremii pentru un anumit moment de timp (termen orar de observaţii şi măsurători) şi un anumit spaţiu, "limitat" de marginile hărţii geografice utilizată drept bază. Harta probabilă este acea reprezentare grafică a stării viitoare a timpului, pe baza anticipării valorilor parametrilor atmosferici şi a fenomenelor meteorologice asociate; hărţile probabile se referă la parametri meteorologici sau la suprafeţele de presiune constantă.