Politici de integrare europeană

Particularităţile UE:

CECO, CEE, CE şi UE sunt forme noi şi unice de cooperare;

există o formă specială de coexistenţă a elementelor supranaţionale şi interguvernamentale;

s-a înregistrat o dezvoltare notabilă a cooperării, de la cea limitată la anumite sectoare, la una atotcuprinzătoare şi de la o cooperare interstatală, la una supranaţională;

multe măsuri nu au putut fi implementate decât cu o întârziere de până la decenii;

cercul statelor membre s-a extins enorm.

trei obiective pentru acest curs:

o imagine de perspectivă asupra structurii UE, mai ales asupra acelor caracteristici care au condus la clasificarea UE ca organizaţie supranaţională, diferită de relaţiile pur interstatale sau de clasicele organizaţii internaţionale;

luarea în calcul a contextului general, şi complexitatea acestei structuri. Nu se analizează doar nivelul supranaţional, ci şi statele membre şi sistemele lor sub-naţionale;

analiza celor cei trei piloni, adică nu doar CE, ci şi Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC), şi cooperarea din domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne, întrucât structura instituţională şi "regulile de joc" sunt cu totul altele, în fiecare din aceste trei domenii.

La nivelul UE, sunt reprezentaţi şi participă la luarea deciziilor

actori de la nivel naţional şi sub-naţional - vezi guvernele naţionale, în Consiliul UE şi în Consiliul European, adică în structuri centrale;

guvernele sub-naţionale, în Comitetul Regiunilor;

asociaţiile, în Comitetul Economic şi Social;

cetăţenii statelor membre aleg deputaţii din Parlamentul European.

Deciziile UE, "legile" acesteia, funcţionează direct, având caracter obligatoriu - la fel ca legile naţionale, în statele membre, într-o măsură din ce în ce mai mare. Exemplu: în ţările din zona Euro, însăşi guvernele statelor membre au renunţat la competenţele deţinute în ceea ce privea domeniul deosebit de important al politicii monetare!

Cele trei nivele sunt atât de strâns angrenate, încât trebuie analizate împreună iar în sferele ştiinţifice se vorbeşte despre "sistemul UE" sau "sistemul cu multiple nivele al UE".

nivelul supranaţional:

instituţii

persoane ce lucrează în ele,

sarcinil ce revin acestora,

colaborarea lor cu alte instituţii.

instituţii

triunghiul instituţional

Comisie – Consiliu – Parlament.

Curţii Europeană de Justiţie şi

Consiliului European.

nivelul naţional:

premisele structurale esenţiale

alţi factori determinanţi importanţi din cadrul politicii comunitare a statelor membre,

Analiza celui de-al doilea şi al treilea pilon,

Politica Externă şi de Securitate Comună,

cooperărea în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne.

organele centrale,

cum conlucrează acestea,

cum sunt distribuite sarcinile între Uniune şi statele membre,

cum sunt luate deciziile comparativ cu CE.

Cea mai evidentă trăsătură la nivelul structurii supranaţionale, care reprezintă şi o diferenţă centrală faţă de sistemele politice naţionale este faptul că deciziile sunt luate de către un organism format din reprezentanţi ai guvernelor statelor membre, Consiliul Uniunii Europene (sau Consiliul Miniştrilor).

Consiliul Uniunii Europene

Organul principal de decizie cel mai important al CE:

Decide cu privire la legile propuse de Comisie, în colaborare cu Parlamentul European. Astfel au fost luate deciziile în cadrul Comunităţii încă de la început. S-a schimbat ponderea relativă a celor trei organe.

Membrii Consiliului se întrunesc în funcţie de domeniul politic în discuţie, în compunere diferită (Consiliul Miniştrilor pentru Agricultură, Consiliul Miniştrilor pentru Mediu etc.).

Trebuie să fie prezent şi membrul Comisiei responsabil în domeniu.

Consiliul Uniunii Europene

Pentru mulţi miniştri din statele membre, activitatea din cadrul Consiliului reprezintă mare parte din sarcinile lor. Şi pentru că ei nu pot sta decât pentru o scurtă perioadă la Bruxelles, ei au nevoie de sprijin:

Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER) cu sediul la Bruxelles, compus din funcţionari din statele membre, responsabili pe anumite domenii, care are la dispoziţie peste 250 de comitete şi de grupe de lucru, care pregătesc dosare cu conţinut tehnic pentru COREPER şi Consiliu, care se ocupă cu rezolvarea sarcinilor din domeniile din cadrul CE. COREPER preia cea mai importantă parte din procesul de pregătire al deciziilor.

Secretariatul Consiliului este alcătuit din cca 2500 de persoane, activând în 6 departamente. Sarcinile lui sunt de ordin administrativ, de exemplu pregătirea agendei de lucru, întocmirea rapoartelor, serviciul de traduceri, verificarea problemelor de ordin juridic etc.

Modalităţi de luare a deciziei în Consiliul UE

La început, deciziile erau luate prin vot unanim, pe baza Compromisului de la Luxemburg.

De la mijlocul anilor 80, şi începând cu Tratatul de la Maastricht şi de la Amsterdam, s-a impus din ce în ce mai mult principiul majorităţii calificate. O tendinţă care a luat amploare după intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa.

Mărirea considerabilă a numărului de domenii în care se practică luarea hotărârilor după principiul majorităţii calificate, nu face situaţia mai uşoară, pentru că punerea în practică a acestui principiu a fost îngreunată (un anumit număr de voturi, majoritatea statelor membre, 62% din populaţia totală a UE).

În plus, procedura de codecizie a fost extins considerabil în cadrul Parlamentului European.