Biomecanică

Inapoi la pagina principala

I. INTRODUCERE ÎN KINETOLOGIE

1. OBIECTUL DE STUDIU

Kineziologia este o stiintã a naturii care studiazã legile obiective ale miscãrii corpurilor materiale vii si ale structurilor care contribuie la aceste miscãri [15, 20, 28, 29].

Etimologic, termenul kineziologie are la origine cuvintele din limba greacã “kinesis” (miscare) sau “kinein” (a misca) si “logos” (a studia, a vorbi despre).

Kineziologia este o stiintã interdisciplinarã, care foloseste cunostinte, notiuni, principii, metode din domenii precum: medicinã (anatomie, fiziologie, recuperare medicalã, explorãri functionale, etc.), inginerie (mecanicã, electronicã aplicatã etc.), stiinte exacte (matematicã, fizicã, chimie) si stiinte umaniste (educatie fizicã, biologie), pe baza cãrora si-a dezvoltat propriile investigatii stiintifice.

Kineziologia, cunoscutã si sub denumirea de kinetologie, are drept subiect de studiu omul, privit din perspectiva miscãrii acestuia, prin prisma anatomiei, biomecanicii, terapiei prin miscare (kinetoterapie), fiziologiei, cunostintele fiind focalizate pe omul care doreste fie recuperarea unor abilitãti sau functii motorii, fie dobândirea unor performante motorii. Astfel, kineziologia are aplicatii atât în domeniul medical, respectiv al recuperãrii fizice, cât si în domeniul sportiv, pentru testarea si îmbunãtãtirea calitãtilor motrice.

Cunostintele sistematizate de kineziologie sunt utile diversilor specialisti, cum ar fi: kinetoterapeuti, preparatori fizici, antrenori sportivi, profesori de educatie fizicã, medici si infirmiere (pentru medicinã sportivã, recuperare medicalã neuro–motorie, anatomie etc.), maseuri terapeuti, antrenori de atletism etc. În mod practic, toti cei care folosesc miscarea într–un scop terapeutic, profilactic sau de obtinere a unor performante fizice au nevoie de suportul stiintific oferit de kineziologie.

Kineziologia, ca stiintã interdisciplinarã, se bazeazã, în principal, pe cunostintele a trei domenii de studiu: anatomia umanã, biomecanica si fiziologia. Astfel, anatomia, ca stiinta formei si structurii corpului uman si a pãrtilor sale, furnizeazã date cu privire la osteologie (studiul oaselor), artrologie (studiul articulatiilor), miologie (studiul muschilor), biomecanica, ca stiinta care aplicã principiile mecanicii la analiza miscãrii corpului uman sub actiunea diferitelor forte de interactiune, furnizeazã informatii privind modalitãtile de investigare cantitativã a miscãrii corpului, iar fiziologia, ca stiinta care se ocupã de functiile organismelor vii, furnizeazã cunostintele necesare întelegerii diferitelor conexiuni care concurã la obtinerea functiilor motricitãtii, echilibrului si posturii corpului omenesc.

Miscarea unui corp reprezintã actiunea de deplasare a respectivului corp datoratã interactiunii tuturor fortelor care actioneazã asupra lui. Miscarea corpului poate fi cuantificatã prin valorile, modificate în timp, ale unor coordonate fatã de un sistem geometric de referintã, miscarea putând fi analizatã fie fãrã a tine cont de cauze, respectiv forte, ci doar pe baza unor consideratii geometrice, analiza fiind denumitã cinematicã, fie tinând cont de interactiunea tuturor fortelor care actioneazã asupra corpului, analiza fiind denumitã dinamicã. În cazul corpului uman, se poate considera fie miscarea întregului corp, privit ca un tot unitar, fie miscarea diferentiatã a diferitelor segmente sau ansambluri de segmente ale corpului.