Osteologie

Coloana vertebrală sau rahisul, este o tijă osoasă lungă, situată în porţiunea posterioară a trunchiului şi pe linia mediană, formată din 33-34 de oase, numite vertebre, dispuse metameric.

Are rolul de a forma o teacă de protecţie pentru măduva spinării şi de a servi ca punct de sprijin unuinumăr mare de organe.

Coloana vertebrală traversează toate regiunile trunchiului şi poate fi împărţită în următoarele segmente:

• coloana cervicală, formată din primele 7 vertebre, notate de la C1 la C7;

• coloana toracală, formată din următoarele 12 vertebre, care împreună cu sternul şi coastele formează cutia toracică, notate de la T1 la T12;

• coloana lombară, formată din 5 vertebre, notate de la L1 la L5;

• coloana sacrată, formată din 5 vertebre, sudate între ele, care formează împreună un os numit sacrul;

• coloana coccigiană, formată din 4-5 vertebre sudate între ele, formând coccisul.

Primele trei grupe de vertebre, respectiv vertebrele cervicale, toracale şi lombare sunt considerate vertebre adevărate, în timp ce vertebrele sacrate şi cele coccigiene, datorită faptului că sunt sudate între ele se numesc vertebre false.

Vertebrele prezintă mai multe tipuri de caractere anatomice:

- caractere generale pe baza cărora pot fi deosebite de restul oaselor escheletzului

- caractere particulare prin care putem individualiza vertebrele unei anumite regiuni ale coloanei vertebrale (vertebre cervicale, vertebre toracale şi vertebre lombare)

- caractere individuale pe baza caărora se pot identifica fiecare vertebră în parte, în special vertebrele de tranziţie.

Caracterele anatomice generale ale vertebrelor.

Toate vertebrele sunt formate dintr-un corp situat în partea anterioară şi o masă apofizară sau arcul vertebral, situat în partea posterioară, între acestea găsindu-se gaura vertebrală.

Corpul vertebrei (Corpus vertebrae) este o masă osoasă mai mult sau mai puţin voluminoasă, de formă cilindrică, situată în partea anterioară, cu o circumferinţă şi două feţe: superioară şi inferioară. Corpul este format în centru din ţesut osos spongios, iar la periferie de ţesut osos compact.

Arcul vertebral (Arcus vertebralis) este format dintr-o prelungire mediană, numită apofiza spinoasă (processus spinosus), două prelungiri laterale cu direcţie transversală numite apofizele transverse (processus transverssus) şi din alte patru prelungiri, câte două de fiecare parte cu direcţie verticală, numite apofize articulare (processus articulares), acestea servind la articularea vertebrelor între ele. Apofiza spinoasă este unită de apofizele transverse prin intermediul a două porţiuni osoase numite lame vertebrale (lamina arcus vertebrae), iar întreaga masă apofizară este unită la faţa posterioară a corpului vertebrei prin două bare osoase numite pediculi vertebrali (pediculus vertebralis). Fiecărei apofize spinoase i se descriu o bază, care se continuă cu lamele vertebrale, un vârf liber, două feţe laterale şi două margini, una superioară şi alta inferioară. Apofizele transverse prezintă şi ele o bază, un vârf, două feţe – una anterioară şi alta posterioară – şi două margini una superioară şi alta inferioară. Lamele vertebrale sunt în număr de două: una dreaptă şi alta stângă şi au formă patrulateră, prezentând două feţe, una anterioară care priveşte către canalul vertebral şi alta posterioară pe care se inseră muşchii spinali. Lamele vertebrale mai prezintă două margini, una superioară şi una uniferioară şi două extremităţi, una internă care se confundă cu baza apofizei spinoase şi una externă care se confundă cu baza apofizelor transverse. Pediculii arcului vertebral (pediculus arcus vertebrae) prezintă pe marginea superioară incizura vertebrală superioară (incisura vertebralis superior), iar pe marginea inferioară incizura vertebrală inferioară (incisura vertebralis inferir) care prin suprapunerea vertebrelor realizează gaura de conjugare (foramina intervertebralis) prin care trec nervii rahidieni.

Gaura vertebrală (foramen vertebrale) este formată anterior de corpul vertebrei, posterior de arcul vertebrei iar lateral de pediculii vertebrali. Din suprapunerea tuturor găurilor vertebrale ia naştere canalul vertebral.

Caractere regionale ale vertebrelor.

Caracterele regionale ale vertebrelor cervicale (vertebrae cervicales).

Corpul vertebrelor cervicale este mai mic şi alungit în sens transversal. În părţile laterale ale feţei superioare corpul acestor vertebre prezintă două ridicături sau croşete, numite apofizele semilunare. În părţile laterale ale feţei inferioare se găsesc două fosete care corespund apofizelor semilunare ale vertebrei de dedesubt. Gaura vertebrală are forma unui triunghi isoscel. Apofiza spinoasă este scurtă, uşor înclinată şi bifidă. Apofizele transverse prezintă la baza lor câte o gaură prin care trec arterele vertebrale, vena satelită şi nervul vertebral al lui Francois-Franck. Această gaură împarte baza apofizelor transverse în două rădăcini, una anterioară care este omologul unei coaste, fapt pentru care se mai numeşte şi apofiza costală, şi una posterioară numită apofiza transversă propriu-zisă. Vârful apofizelor transverse este bituberculat, având câte un tubercul anterior ascendent (tuberculum anterius), pe care se inseră muşchiul marele drept anterior şi muşchiul lungul gâtului şi un tubercul posterior descendent (tuberculum posteriorus) pe care se inseră muşchii transverso-spinoşi, iar pe faţa superioară concavă, prezintă şanţul nervului spinal. Apofizele articulare sunt în număr de patru, orientate mai mult orizontal, dintre care două superioare ale căror feţe articulare privesc înapoi şi în sus, şi două inferioare ale căror feţe anterioare privesc înainte şi în jos. Lamele vertebrale sunt mai lungi decât late şi sunt oblice postero-inferior. Pediculii vertebrali prezintă pe marginile lor câte un şanţ, cel de pe marginea inferioară fiind mai profund decât cel de pe marginea superioară. Gaura vertebrală este triunghiulară.