Cuprins
- I. CONCEPTUL DE CULTURA
- I .1. Definitie si definitii
- I. 2. Cultura si civilizatie. Dialectica raportului dintre ele
- I. 3. Elementele culturale
- I. Note
- II. CONCEPTUL DE INDUSTRIE CULTURALA SI NOILE PROBLEME ALE
- COMUNICARII ARTISTICE
- II. Note
- III. POLITICI CULTURALE, CULTURA DE MASA SI SOCIETATE DE MASA
- III. Note
- IV. CONFLICTUL DINTRE CULTURI
- IV. 1. Raporturile dintre antropologie, psihologie si criminologie în abordarea acestei teme
- IV: 2. Notiunea de conflict si granitele sale socio-culturale
- IV. 3. Mobilitatea sociala si conflictul dintre modelele culturale
- IV .4. Conflictul dintre valorile, normele si codurile culturale
- IV. Note
- V. CULTURA SI PERSONALITATE
- V. 1. Rolul proceselor de socializare
- V. 2. Inadaptare socio-culturala si situatii conflictuale
- V. 3. Criza culturii contemporane si dezorganizarea sociala
- V. 4. Negativismul agresiv si conflictele interetnice
- V. 5. Narcotizarea constiintei prin intermediul noilor forme culturale
- V. 6. Teoria frustratiei si delincventa juvenila
- V. Note
- VI. DE LA ACULTURATIE LA TEORIA DEPENDENTELOR CULTURALE
- VI. 1. Notiunea de aculturatie
- V1. 2. Aculturatia în Lumea a Treia
- VI. Note
Extras din curs
Cursul de Antropologie culturala îsi propune sa analizeze geneza, structura, dinamica si functiile
culturilor, pentru a releva factorii care duc la diversificarea comportamentului cultural si a
comunicarii culturale. Având ca structuri constitutive materialele culturale, relatiile si contactele
culturale, evolutia si difuzarea culturilor, cursul urmareste o abordare bio-psiho-socio-culturala a
omului în evolutia lui filogenetica si ontogenetica, pentru a evidentia si a cunoaste cât mai mult
formele comunicarii umane, asa cum au luat ele nastere în procesul antropogenetic, pâna la marea
diversitate a proceselor etnogenetice. Cursul urmareste o fundamentare antropologica a formelor de
comunicare umana. Rezultat al evolutiei relatiilor de rudenie si de alianta, al primelor forme ale
vietii sociale si religioase si, nu în ultimul rând, al cerebralizarii, aparitia normelor culturale,
exterioare conditiei biologice a omului, a permis saltul ontologic de la natura la cultura, în aventura
mirabila a umanizarii.
ANTROPOLOGIA CULTURII
I. CONCEPTUL DE CULTURA
I. 1. Definitie si definitii.
Termenul de „cultura“ a fost introdus în antropologia sociala, devenind un termen tehnic, de
catre Eduard B. Tylor, pionierul britanic al acestei discipline. În introducerea la Cultura Primitiva
(1871), el descrie cultura ca „acel complex care include cunoasterea, credintele, artele, dreptul,
morala, obiceiurile pe care si le-a însusit omul ca membru al societatii“. Însa extraordinara
proliferare a conceptului si, implicit, a termenului de cultura ne obliga la o sistematizare dupa
criterii axiologice, functionale, structurale si tehnice ale acestuia.
Definitiile date culturii vizeaza, în esenta, saltul calitativ de la existenta naturala la cea
bazata pe valori. Oricât ar fi de derutanta interferenta dintre planurile, polii de referinta, axele
interne si continutul acestui concept în general, „cultura este ridicarea omului deasupra starii
naturale prin dezvoltarea si exercitarea puterilor sale spirituale si morale“ (W. Lewis). În anul 1952,
antropologii americani Alfred Louis Kroeber si Clyde Kluckhohn au primit sarcina, din partea
UNESCO, sa inventarieze diferitele semnificatii ale termenului de cultura; ei au descoperit nu mai
putin de 146! Totodata ei si-au dat seama de flotarile de sens dintre cultura si civilizatie, pe de o
parte, dintre suprapunerea dintre aceste doua categorii, cu întelesuri uneori opuse, în antropologie,
etnologie, etnografie si culturologie, pe de alta parte. Prin urmare, definitia celor doi urmareste
eliminarea confuziilor si evidentierea genului proxim si a diferentei specifice: „Cultura consta din
modele implicite sau explicite ale comportarii si pentru comportare, acumulate si transmise prin
simboluri, incluzând si realizarea lor în unelte. Miezul esential al culturii consta din idei
traditionale, aparute si selectionate istoric si, în special, din valorile ce li se atribuie; sistemele
culturale pot fi considerate, pe de o parte, ca produse ale actiunii si, pe de alta, ca elemente ce
conditioneaza actiunea viitoare“ [1].
Din punct de vedere traditional, conceptul de cultura este legat de notiunea „cultura
spiritului“, prin analogie cu ideea de cultura a ogoarelor, prezenta la Horatiu si Cicero, (cultura
agrorum). Ca si în procesul agricol unde tarâna, bogata în posibilitati, trebuie sa fie lucrata pentru a
rodi, tot astfel cultura spiritului presupune ideea mai generala a unei formari, pregatiri, educatii, de
care toate fiintele umane, indiferent de grupurile de care apartin, ar trebui sa beneficieze. Aceasta
conceptie presupune ideea unui patrimoniu cultural, compus din bunuri si valori universale
transmise de la o generatie la alta. Educatia devine tot mai mult intentionata si programata si are
functia de a face posibil accesul la acest patrimoniu cultural.
Ca înteles fundamental, legat si de sensul originar mentionat mai sus, cultura ia nastere si se
defineste în raport cu natura, opozitie valabila nu numai pentru cultura exterioara, obiectiva, dar si
pentru cea interioara, subiectiva, deoarece omul însusi, în alcatuirea sa specifica, este o unitate
dintre biologic si spiritual, dintre natural si cultural. Gratie omului, natura devine cultura, în timp ce
prin cultura omul dobândeste adevarata sa natura. Cultura este detasare de natura, etapele culturii
sunt etape ale umanizarii, ale ridicarii spirituale a omului. Cultura cuprinde ansamblul fenomenelor
social-umane care apar ca produse cumulative ale cunoasterii si, totodata, ca valori sintetice.
Definitia cea mai clara data culturii din punct de vedere psihologic este urmatoarea: c
Preview document
Conținut arhivă zip
- Antropologia Culturii.pdf