Lungul drum al sălbaticului către om. Inventarea omenirii și obiectul antropologiei

1. Lungul drum al salbatecului catre om. Inventarea Omenirii si

obiectul antropologiei

0. Povestea inaugurala: nunta fetei lui Cioba si întrebarea reporterului: „Dar

voi de ce nu vreti sa evoluati?”

1. Celalalt ca salbatec

Ideea de Om, asa cum o avem astazi, mai mult sau mai putin cu totii, a

necesitat multe secole pentru a se contura. Unii autori considera ca aceasta se

contureaza de abia prin secolul XVIII. Initial, toate colectivitatile umane se

considerau centrul lumii si singurii oameni adevarati, ceilalti fiind (mai mult

sau mai putin) salbateci, ne-oameni. Iar aceste convingeri s-au perpetuat

pîna relativ recent.

"Prima reactie spontana fata de un individ este de a-l imagina ca inferior, din moment ce este

diferit de noi: nici macar nu este om, sau daca da, este barbar inferior; daca nu ne vorbeste limba,

înseamna ca nu vorbeste nici una, cum credea Colon. Asa se face ca slavii din Europa îl numesc pe

vecinul lor german nemec, mutul; maya din Yucatan îi numesc pe invadatorii tolteci nunob, mutii,

iar mayasii cacsikeli le spun mayasilor Mam ‘gîngavi’ sau ‘muti’. Aztecii însisi le spun oamenilor

de la sud de Vera Cruz nonoualca, mutii, si celor care nu vorbesc nahuatl, tenime, barbari, sau

popoloca, salbateci; ei împartasesc dispretul tuturor popoarelor pentru vecinii lor, considerînd ca

cei mai îndepartati din punct de vedere cultural sau geografic nu sunt nici macar buni de sacrificat

si consumat (sacrificatul trebuie sa fie în acelasi timp strain si stimabil, adica, în realitate,

apropiat).” (Leach, 1982, p. 73)

Ilustrari :

¾ “Demult, pe vremea latinilor, au aparut în regat raufacatori care ucideau si furau. Oamenii

cerura tarului sa îi scape de acesti banditi. Dar el nu facu nimic pentru ca banditii erau latini

ca el. Insa acestia întrecura masura si tarul porunci sa fie dusi în actualul teritoriu al Valahiei,

fara sa le dea nici vite, nici hrana, nici femei – nimic, decît o pisica drept animal de povara si

de plug, ca sa are pamîntul. A trebuit sa pescuiasca în Dunare si sa vînda peste pentru a se

hrani. Tarul le-a interzis si sa construiasca case, încît a trebuit sa sape gropi în pamînt, pe care

le acopereau cu panusi de porumb si trestii. Izolati timp de secole, au devenit niste salbatici în

asa hal, ca si-au uitat limba si n-au mai putut pronunta decît un singur cuvînt: <o-o-o-preste!>.

Acesti oameni salbaticiti nu îl recunosteau nici pe tar, nici pe episcop; nu plateau biruri

nimanui si nu se ducea la biserica, pentru ca nu aveau credinta. Si nu îsi taiau parul, nu se

barbiereau si cum umblau aproape goi, corpurile lor se acoperira cu par, ca ale animalelor !

De-aceea oamenii au început sa le zica <vlasi>, adica parosi, barbosi.” (Mesnil si Popova,

1997, p. 233)

¾ "…mai încolo, existau oameni cu un singur ochi si altii cu boturi de cîine"; "Amiralul a spus

ca, în ajun, pe cînd se îndrepta spre fluviul de Aur, a vazut trei sirene care au sarit sus,

deasupra marii. Insa ele nu erau frumoase cum se spune, desi chipul lor avea înfatisare

omeneasca"; "Mai sunt spre soare-apune doua provincii unde n-am ajuns, dintre care într-una,

pe care ei o numesc Avan, oamenii se nasc cu coada" (însemnari de jurnal cf. Todorov, 1994,

p. 17).

2. Lumea se închide: descoperirea Americii si inventarea omenirii

2.1. Conditia preliminara aparitiei ideii de umanitate este aceasta « închidere a lumii »

consecutiva descoperirii Americii si ocolului pamîntului de catre Magellan, prin care tarîmurile fantastice

« de la capatul lumii » sunt încetul cu încetul înlocuite de lumile noi ale descoperirilor geografice:

" ...conceptul de unitate a omenirii a putut sa devina cu adevarat o idee cu sens doar cînd a devenit

plauzibil sa presupui ca nu mai exista vreun colt întîmplator de lume nedescoperit, necartografiat, unde

fiinte asemanatoare omului dar sub-umane ar putea înca sa supravietuiasca.” (Leach, op. cit., p 63)

"…descoperirea Americii este esentiala pentru noi, cei de astazi, nu numai pentru ca reprezinta o

întîlnire extrema si exemplara: pe langa valoarea paradigmatica, ea mai are si o alta, cu o cauzalitate

directa. Istoria globului pamîntesc este, fara doar si poate , facuta din cuceriri si înfrîngeri, din colonizari si

din descoperirea celorlalti; dar, cum voi încerca sa arat, cucerirea Americii anunta si pune bazele identitatii

noastre prezente; chiar daca orice data menita a separa doua epoci este arbitrara, nici una nu pare mai

potrivita pentru a marca începutul erei moderne decît anul 1492, atunci cînd Colon traverseaza oceanul

Atlantic. Noi toti suntem descendentii lui Colon, prin el începe genealogia noastra - în masura în care

cuvîntul început are vreun sens. O data cu anul 1492 ne situam, cum spunea Las Casas, 'într-un timp cu

totul nou, care nu seamana cu nici un altul' (Historia de las Indias, 1, 88). Incepînd cu aceasta data, lumea

se închide (chiar daca universul devine Infinit, 'lumea este mica', cum va declara cu hotarîre însusi Colon

(…); iar oamenii au descoperit totalitatea din care fac parte caci, pîna atunci, ei formau o parte fara

întreg." (Todorov, 1994, p. 9, subl. noastra)

2.2. Problema: Ce facem cu Celalalt ?

Reflectia asupra diferentei si a unitatii Omului apare si se dezvolta în contextul unei preocupari

practice esentiala: Ce facem cu Celalalt (respectiv cu "indienii" din noile tinuturi ale Americii) ? >>>

Formularea lui Montaigne: Comment peut-on être Persan ? "Inventarea" omenirii este o decizie politica

fundamentala.

Ilustrare: Disputa de la Valladolid (1550):

A) Teza inegalitatii (Sepulveda):

> originea sa aristotelica: distinctie între cei care s-au nascut stapîni si cei care s-au nascut sclavi ?

‘Cînd oamenii difera între ei asa cum se deosebeste sufletul de trup si omul de bruta (…), aceia

sunt sclavi de la natura (…). Este într-adevar sclav de la natura cel (…) ce are partial ratiune

numai în masura în care ea este implicata în senzatie, dar fara a o poseda în întregime’ (1254 b.).