Asigurări

Necesitatea aparitiei activitatii de asigurare este legata de existenta unor posibile evenimente, care reprezinta un pericol pt integritatea bunurilor materiale sau pt viata oamenilor: calamitati, accidente, incidente.

În fata acestor pericole nevoia oamenilor de a se proteja a condus la solidarizarea acestuia în procesul de prevenire a efectelor evenimentelor (riscurile din asigurari). De-a lungul timpului societatea a încercat sa gaseasca mijloace eficiente de prevenire si limitare a consecintelor acestor evenimente, însa experienta ne arata ca desfasurarea lor nu poate fi în totalitate prevazuta sau stopata. Prin urmare a aparut imperativul adoptarii unor masuri de protectie pt acoperirea pagubelor materiale sau pt asigurarea unor conditii de trai decente persoanelor care si-au pierdut capacitatea de munca prin aparitia unor invaliditati. Au aparut astfel 2 modalitati:

a) solidarizarea în fata evenimentelor ce apar în viata unei comunitati si se bazeaza pe contributia fiecarui individ cu sume mici, sub forma unor cotizatii în vederea crearii unui fond banesc utilizat la ajutorarea acelor indivizi care au suferit prejudicii generate de evenimentele care au motivat unirea comunitatii; principiile comunitatii de risc si mutualitatii au reprezentat baza conceptului de solidaritate, cât si a celui de asigurare.

b) asigurarea - care apare ca un sistem de relatii ec care implica aportul unui mare nr de pers fizice si juridice în constituirea unui fond banesc, în conditiile în care fiind amenintate de pericole, persoanele concep si recunosc oportunitatea prevenirii si înlaturarea pe baza mutualitatii a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile dar nesigure. Oamenii s-au unit pt a face fata consecintelor accidentelor.

Astfel, comerciantii din Antichitate practicau forme de protectie în vederea acoperirii pagubelor produse pe perioada transportului marfurilor. De exemplu: în legislatia maritima a Rodhosului se prevedea ca pierderile produse prin aruncarea peste bord a unei parti din bunui pt a se putea salva restul încarcaturii, sa fie suportate de toti propietarii de marfuri încarcate la bord. Si în Roma Antica existau asociatii bazate pe solidaritate care intervineau dupa producerea pagubelor.

Apoi, apar elementele unui contract incipient de asigurare, sub forma unui cotract de împrumut în care suma garanta un transport de marfuri la mare distanta; în cazul în care acestea nu ajungeau la destinatie, creditorul pierdea suma împrumutata. Acest contract se extinde treptat, fiind valabil si existând chiar si în evul mediu timpuriu.

În transportul maritim negustorii aveau nevoie de credite pe care le contractau de la zarafi. Daca nava naufragia, bancherul pierdea suma împrumutata, iar în caz de reusita creditul era rambursat cu o dobânda corespunzatoare riscului asumat.

Datorita abuzurilor care erau generate de practica dobânzii excesive si datorita implicarii bisericii, din 1237 acest împrumut a fost interzis.

In aceste conditii s-a inventat un alt sistem de protectie din care au luat nastere asigurarile maritime. Asociatiile de comercianti garantau în caz de pierdere valoarea navei si a încarcaturii acesteia în schimbul platii anticipate a unor sume de catre comercianti; înscrisul contractului purta denumirea de polita (dovada).

Mai târziu au aparut primele forme de asigurari de viata (sec 15-16) si apoi cele de incendii (sec 17)- acestea au aparut ca urmare a izbucnirii unor incendii devastatoare cum ar fi cel din 1683, cand trei patrimi din Londra au ars- prima societate de acest fel a fost Fire Insurance Company( infiintata la Londra în 1696).

Asigurarile de accidente s-au dezvoltat în sec 19, pe continentul american(SUA). In forma lor moderna asigurarile s-au nascut odata cu aparitia primelor legi ale calculelor actuariale (legea numerelor mari a lui Pascal). In virtutea acestor noutati s-a putut elabora si primul tabel de mortalitate, care ajuta esential în calculul primelor si sumelor asigurate diferentiate, la asigurarile de viata.

În 1750 a aparut primul tratat de actuariat a lui Richard Pride, astfel ca în 1762 a fost posibil sa apara prima societate de asigurari ce practica sume diferentiate de asigurare în functie de vârsta asiguratilor.

In sec 19 asigurarile cunosc o dezvoltare din plin, ca urmare a cresterii ec, a ridicarii nivelului de trai, a extinderii salarizari, a cresterii valorii bunurilor, a amplificarii si diversificarii riscurilor. Cantitativ asigurarile s-au dezvoltat prin cresterea nr de societati de asigurari, iar dezvoltarea structurala s-a manifestat prin diversificarea si modificarea ponderilor diferitelor forme de asigurari. Astfel au aparut noi forme de asigurari cu evolutii extrem de rapide: - asig de autovehicule dupa I Razboi Mondial, care detin la ora actuala unul din primele locuri din ansamblul activitatilor de asigurare; se practica asig de masini si instalatii pt firme, cinematografe, filme, asigurari de credite pt riscuri financiare, riscuri politice, asig de nave cosmice.

Acest fenomen se manifesta si în sfera asigurarilor de viata si de accidente, aparând pe langa cele clasice si asigurarile de sanatate, natalitate, nuptialitate.

In planul general de dezvoltare al sectorului serviciilor, ritmul anual al activitatilor de asigurare a devansat în unele perioade dupa al 2 Razboi Mondial, ritmul cresterii PIB-ului si al cresterii venitului national, astfel încât a crescut cota de participare a asigurarilor la cresterea celor 2 indicatori.

Forme incipiente de asigurari au aparut pt prima data în România pe fondul inexistentei la acea vreme a mijloacelor de conservare a carnii. Prima organizatie de mutualitate si întrajutorare a aparut în breslele transilvanene în sec 15; se practicau asigurari de deces si pt incendii. Din sumele constituite din cotizatiile membrilor se acopereau cheltuielile de înmormântare, sau se acordau despagubiri în caz de incendiu. Asemenea tipuri de asociatii si-au continuat existenta multe secole, dovedindu-se avantajoase (datorita cheltuielilor de functionare scazute si formalitatii de înscriere simple).