Cuprins
- Capitolul I: Introducere în asigurări
- 1.1. Forţele distructive ale naturii şi accidentele – pericole permanente pentru viaţa şi integritatea corporală şi bunurile omului
- 1.2. Necesitatea constituirii unor fonduri de protecţie împotriva riscurilor
- 1.3. Conceptul de asigurare
- 1.4. Funcţiile asigurării
- 1.5. Elementele tehnice ale asigurărilor
- 1.6. Clasificarea asigurărilor
- Capitolul II: Piaţa asigurărilor
- 2.1. Caracteristicile pieţei asigurărilor
- Capitolul III: Asigurări de bunuri
- 3.1. Particularităţi ale asigurărilor de bunuri
- 3.2. Asigurarea clădirilor şi a conţinutului acestora pentru pagube produse de incendii şi alte calamităţi.
- 3.3. Asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice
- 3.4. Asigurarea autocasco a autovehiculelor
- 3.5. Asigurarea bunurilor pe timpul transportului terestru (cargo)
- 3.6. Asigurarea aeronavelor
- 3.7. Asigurarea maritimă
- 3.7.1. Conceptul de avarie
- 3.7.2. Asigurarea bunurilor care fac obiectul transportului maritim
- 3.7.3. Asigurarea navelor maritime şi fluviale
- 3.8. Asigurarea animalelor şi a culturilor agricole
- 3.8.1. Asigurarea animalelor
- 3.8.2. Asigurarea culturilor agricole
- Capitolul IV: Asigurări de persoane
- 4.1. Conceptul şi caracteristicile asigurărilor de persoane
- 4.2. Tipuri de asigurări de viaţă
- 4.3. Asigurări de persoane altele decât cele de viaţă
- Capitolul V: Asigurări de răspundere civilă
- 5.1. Caracteristici ale asigurărilor de răspundere civilă
- 5.2. Tipuri de asigurări de răspundere
- Capitolul VI: Forme şi metode de reasigurare
- 6.1. Consideraţii generale
- 6.2. Contractul de reasigurare şi principiile ce stau la baza acestuia
- 6.3. Forme de reasigurare
- 6.3.1. Reasigurarea proporţională
- 6.3.2 . Reasigurarea neproporţională
- 6.4. Metode de reasigurare
- Capitolul VII: Eficienţa activităţii de asigurare
- 7.1. Conceptul de eficienţă a activităţii de asigurare
- 7.2. Indicatori de apreciere a eficienţei activităţii de asigurare
- Capitolul VIII: Teste grilă şi aplicaţii practice
- Bibliografie
Extras din curs
CAPITOLUL I
INTRODUCERE ÎN ASIGURĂRI
1.1. Forţele distructive ale naturii şi accidentele – pericole permanente pentru viaţa şi integritatea corporală şi bunurile omului
Pericolele la care omul este supus sunt multiple şi variate, cauzate de forţele naturii, de folosirea tehnicii sau de anumiţi factori speciali şi sociali – economici. Aceste pericole sunt generatoare de pagube şi de aceea omul trebuie să le cunoască pentru a se pune la adăpost de efectele lor, pentru a putea acţiona împotriva lor.
Forţele naturii declanşează calamităţi cu efecte distructive puternice, printre care se numără: seceta, îngheţul, ploile torenţiale, grindina, uraganele, inundaţiile, cutremurele de pământ, trăsnetul, incendiile, prăbuşirile şi alunecările de teren, avalanşele de zăpadă, etc. O serie (multitudine) de cauze naturale provoacă decese, boli şi îmbătrânire la oameni, afectează evoluţia plantelor ori pun în pericol viaţa animalelor.
Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii face posibilă creşterea rapidă a producţiei, uşurarea muncii, progresul social, dar în anumite împrejurări, ea poate provoca accidente care sa avarieze sau sa distrugă complet anumite mijloace de producţie şi bunuri de consum ori sa afecteze capacitatea de muncă şi chiar viaţa oamenilor.
Astfel, defecţiunile ivite în funcţionarea maşinilor, instalaţiilor şi aparatelor pot provoca explozii, incendii, electrocutări, asfixieri, arsuri, etc.; dezvoltarea traficului rutier, feroviar aerian şi maritim măreşte pericolele circulaţiei, etc.
Omul, prin modul necorespunzător (neglijenţă, nepricepere) în care îşi îndeplineşte uneori atribuţiile de serviciu sau prin comportarea sa reprobabilă în societate (acţiuni delictuale: jaf, furt, crimă) poate sa provoace pierderi semenilor săi.
Anumiţi factori sociali-economici pot, de asemenea provoca fenomene cu efecte negative asupra desfăşurării normale neîntrerupte a activităţii economice. Din aceste categorii fac parte: crizele economice, şomajul şi inflaţia, conjunctura economică nefavorabilă, etc.
3
Din simpla enumerare a cauzelor care generează pericole rezultă că unele sunt independente de voinţa omului, adică au caracter obiectiv, în timp ce altele, legate de comportarea omului, poartă un caracter subiectiv.
Cauze obiective: poziţia terenului faţă de sursa de apă, ceea ce îl face să fie supus inundaţiilor sau să fie ferit de acestea; sensibilitatea unor culturi agricole la grindină, caracteristicile unor materiale de construcţii de a fi inflamabile sau neinflamabile, etc.
Cauze subiective: atitudinea iresponsabilă şi inconştientă a unor oameni, poate să provoace sau să favorizeze înregistrarea de accidente cu efecte grave umane şi materiale.
Cunoaşterea împrejurărilor în care se pot produce diverse fenomene perturbatoare şi păgubitoare, permite omului să ia măsurile de rigoare pentru a evita şi preveni asemenea
Preview document
Conținut arhivă zip
- Asigurari Comerciale.pdf