Suma asigurată - curs 3

3.1. Suma asigurata

Reprezinta limita maxima pâna la care asiguratorul îl despagubeste pe asigurat sau beneficiar la producerea evenimentului asigurat. Suma asigurata se stabileste prin contractul de asigurare sau polita de asigurare în asigurarile facultative si prin acte normative în asigurarile prin efectul legii.

In asigurarile de bunuri suma asigurata se stabileste în principiu în functie de valoarea bunurilor asigurate. Operatiunea se numeste evaluare de asigurare iar rezultatul ei valoare de asigurare. Suma asigurata poate fi mai mica, mai mare sau cel mult egala cu valoarea de asigurare.

Evaluarea cât mai corecta a bunurilor asigurate are o importanta deosebita. Daca suma asigurata este inferioara valorii reale a bunului asigurat, eficienta economica a asigurarii respective va fi corespunzator mai redusa decât în cazul acoperirii integrale.

Daca valoarea de asigurare este mai mare decât valoarea bunului asigurat interesul asiguratului pentru pastrarea integritatii bunurilor asigurate se reduce, generând provocarea intentionata a prejudicierii lor.

In asigurarile facultative suma asigurata se stabileste în general de catre asigurat. Bunurile pot fi asigurate la valoarea lor reala, la o valoare mai mica (caz în care are loc o subasigurare) sau la o valoare mai mare ( caz în care are loc o supraasigurare ).

Ex. la cladiri si constructii apartinând unor persoane juridice, valoarea de asigurare se stabileste pornind de la valoarea de inventar, dar se poate actualiza în functie de coeficientul de inflatie. La animale se poate stabili functie de preturile pietei locale la data încheierii asigurarii.

La asigurarile obligatorii, asiguratul nu-si poate stabili independent suma asigurata, aceasta fiind prevazuta de lege, restrictiv sau cu alternative, purtând denumirea de norma de asigurare. In acest din urma caz, asigurarea este obligatorie, dar asiguratul îsi poate alege suma asigurata dintre alternativele pe care legea i le ofera.

Cu privire la evaluarea de asigurare, în asigurarea de bunuri trebuie remarcat faptul ca valoarea unui bun are mai multe acceptiuni, cum sunt: “valoarea bunului”, “valoarea din nou”, “valoarea de înlocuire” sau valoarea lui la data de încheiere a contractului de asigurare. In unele tari se întrebuinteaza termeni ca valoare bruta în loc de valoare din nou sau valoare de cumparare si valoare neta în loc de valoare reala.

In materie de asigurari maritime si fluviale se utilizeaza notiunea de valoare agreata sau acceptata pe baza întelegerii dintre asigurat si asigurator, independent de evolutia ulterioara a preturilor marfurilor acoperite prin asigurare.

Pentru ca nu exista o terminologie comuna în limbajul international de asigurare, termenii de mai sus sunt de regula precizati si explicati în conditiile de asigurare elaborate de fiecare societate de asigurare.

La noi în activitatea de asigurare, valoarea bunului care de regula sta la baza calcului despagubirii, este considerata a fi valoarea din nou a bunului asigurat calculata la pretul de cumparare din care se scade uzura ( coeficientul de uzura al bunului la momentul încheierii asigurarii sau la momentul ivirii evenimentului asigurat.

Prin valoare din nou se întelege valoarea de achizitie a bunului respectiv la preturile de cumparare practicate ori preturile zilei pe piata locala sau zonala.

In ultima vreme în asigurari se practica un sistem de calcul cât mai exact prin diferite variante a valorii reale a bunurilor asigurate. Chiar si a apartamentelor proprietate personala a persoanelor fizice functie de zona geografica, de zona oraseneasca, de marimea lui, de amplasarea în bloc (et. I. X, parter etc) pentru ca nimeni sa nu se îmbogateasca de pe urma asigurarii

La asigurarile de persoane sau raspundere civila, suma asigurata se stabileste functie de caracterul asigurarii.

Astfel în asigurarile facultative de persoane se tine seama de dorinta asiguratului în întelegere cu asiguratorul, suma asigurata fiind precizata în contractul de asigurare. Suma asigurata se plateste integral sau partial asiguratului sau beneficiarului asigurarii în caz de invaliditate totala sau deces al asiguratului sau partial în cazurile de invaliditate permanenta partiala.

In asigurarile de bunuri sau persoane suma asigurata poate fi modificata prin majorare sau reducere. In cazul asigurarii de bunuri modificarea trebuie sa fie datorata schimbarii rolului bunului asigurat, în timp ce în asigurarea de persoane suma asigurata nu este supusa nici unei restrictii.

3.2. Prima de asigurare

Prima de asigurare este suma de bani, dinainte stabilita pe care asiguratul este obligat în baza contractului de asigurare sau în baza legii sa o plateasca asiguratorului în schimbul preluarii riscului asigurat si angajamentul sau de a achita asiguratului, la ivirea cazului asigurat a despagubirii sau a sumei asigurate cuvenite. Ea este o taxa pentru protectia oferita de asigurator.

Intre forma de asigurare si risc exista o corelatie necesara. Prima de asigurare constituie pretul pentru care asiguratorul preia asupra sa riscul.

Se poate aprecia ca în orice asigurare prima exprima valoarea riscului care este determinata pe baze statistice. Se poate spune ca asa cum nu exista asigurare fara risc tot asa nu poate fi conceputa asigurare fara prima de asigurare.

In corelare cu prima de asigurare se afla alte notiuni de uzanta în domeniul asigurarilor – cota tarifara, prima neta, adaosul de prima si prima bruta.

Prima de asigurare cu care se opereaza în practica relatiilor de asigurare are caracterul unei prime brute, tarifare sau comerciale. Componentele sale sunt prima neta ( sau prima de risc ) si adaosul ( sau cheltuielile de administratie ) la prima neta.

COTA TARIFARA - este prima de asigurare stabilita pentru o unitate de calcul ( 100 sau 1000 lei suma asigurata ) o unitate de bun asigurat – cap de animal, hectar de cultura agricola, pe perioada de un an.

TARIFUL DE ASIGURARE- este alcatuit din sistemul cotelor tarifare, fiind diferit în cazul asigurarilor prin efectul legii, fata de asigurarile facultative.

PRIMA NETA - constituie principalul element al primei de asigurare brute sau tarifare. Se calculeaza pe baza tabelelor de mortalitate cu ajutorul calculelor actuariale pentru asigurarile de viata si se stabileste pe baza datelor statistice pentru asigurarile de bunuri si asigurarile de raspundere fata de terti.

Marimea ei depinde de:

a) valoarea riscului ( ca probabilitate si intensitate)

b) durata asigurarii ( anuala, subanuala sau multianuala )

c) suma asigurata

Exista si asigurari fara suma asigurata, asigurari nelimitate sau totale.

Prima neta ( prima tehnica ) este destinata crearii fondurilor de asigurare din care se platesc despagubirile, respectiv suma asigurata reprezentând baza platii despagubirilor.

ADAOSUL LA PRIMA NETA - este destinat acoperirii cheltuielilor de administrare a asigurarilor, constituirii rezervelor de siguranta pentru acoperirea eventualelor diferente între platile de asigurare preliminate si cele realmente efectuate în perioade defavorabile ( inclusiv pentru acoperirea efectelor negative datorate antiselectiei, pentru finantarea masurilor de prevenire sau limitare a unor calamitati naturale, pentru asigurarea profitului asiguratorului.

Prima neta împreuna cu adaosul de prima poarta denumirea de prima bruta sau prima tarifara. Ea este cea cu care se lucreaza în piata de asigurari si are urmatoarele destinatii:

a) constituirea fondului de asigurare din care sunt despagubiti cei daunati, respectiv se platesc sumele asigurate la asigurarile de persoane

b) constituirea fondului de rezerva al societatii de asigurare

c) finantarea actiunilor de prevenire a unor evenimente generatoare de pagube

d) acoperirea unor cheltuieli de administrarea asigurarilor si constituirea profitului societatii