Comenzi Numerice

Axe, miscari

În domeniul comenzii numerice s-a adoptat noţiunea de axă, pentru a defini fiecare direcţie fixă de deplasare rectilinie sau circulară, deplasare care poate fi executată de organele mobile comandate ale maşinii-unelte. Axelor maşinii-unelte li se atribuie o anumită simbolizare şi sensuri de deplasare, puse de acord la nivel internaţional prin Recomandarea ISO R-841, iar la nivel naţional prin STAS 8902-83. Rolul normativelor este de a crea, din acest punct de vedere, un limbaj comun între diferitele centre de programare, şi respectiv fabricanţii şi utilizatorii de maşini unelte comandate numeric.

a) Mişcarea rectilinie

Axele de deplasare rectilinie ale unei maşini-unelte cu comandă numerică formează un sistem geometric de coordonate. Conform standardelor, sistemul normal de coordonate este un triedru de sens direct, care se referă la o piesă fixată pe maşină şi având muchiile (axele) paralele cu ghidajele principale ale acesteia.

Pentru stabilirea sistemului de coordonate şi a sensului pozitiv se utilizează regula mâinii drepte: degetul mare reprezintă axa X, arătătorul axa Y, iar mijlociul axa Z. Pentru mişcarea de rotaţie regula mâinii drepte se aplică astfel: punând degetul mare în sensul pozitiv al mişcări de translatie pe axă, celelalte degete vor indica sensul pozitiv al mişcării de rotaţie.

Axa Z este identică sau paralelă cu axa arborelui principal al maşinii. Axa Z este identică cu axa sculei la maşinile de găurit (MG), maşinile de frezat (MF), maşinile de alezat şi frezat (MAF), unde arborele principal antrenează scula, în timp ce la maşinile prelucrătoare de corpuri de revoluţie cum ar fi strungurile normale (SN) sau maşinile de rectificat (MR) axa Z este identică cu axa semifabricatului.

Axa X este în majoritatea cazurilor orizontală şi paralelă cu suprafaţa de aşezare a piesei, reprezentând axa principală de deplasare în planul în care se realizează poziţionarea piesei faţa de sculă.

Directia si sensul poz al axei X se stabileste cu regula mainii drepte. Ne asezam fata de axa principala Z astfel incat Z “sa intre in ceafa” si intanzand mana dreapta avem directia si sensul pozitiv al axei X in plan orizontal.

Axa Y întregeşte triedrul şi este deci perpendiculară pe planul XOZ, sensul pozitiv (+) corespunde triedrului de sens direct sau este dat de regula mâinii drepte.

Axe suplimentare. Există situaţii în care pe unele maşini unelte întâlnim mai mult de trei axe de deplasare rectilinie. Dacă considerăm axele X, Y, Z ca axe de ordinul 1, se pot defini sisteme suplimentare de axe paralele cu cele primare după cum urmează:

- axe de ordinul unu - X, Y, Z

- axe de ordinul doi - U, V, W

- axe de ordinul trei - P, Q, R

b) Mişcarea de rotaţie

Tot aşa cum s-au definit axele deplasărilor rectilinii se definesc, în mod convenţional, şi mişcările de rotaţie întâlnite la maşinile-unelte comandate numeric. În acest scopse porneşte de la triedrul de sens direct care determină axele de deplasare rectilinie şi se asociază literele A, B, C pentru mişcările de rotaţie în jurul acestor axe, sau a unora paralele cu ele. Astfel axa A reprezintă mişcarea în jurul unei axe paralele cu axa X, iar axele B şi C reprezintă mişcări în jurul unor axe paralele cu axele Y respectiv Z. Sensul pozitiv (+) al axelor de rotaţie se determină din sensul pozitiv al axelor respective de deplasare rectilinie, aplicând regula şurubului dreapta sau regula tirbuşonului.

c) Originea sistemului de coordinate

Prin originea sistemului de coordonate se înţelege acel punct în care X=Y=Z =0, respectiv A=B=C= 0. Alegerea originii pe maşina unealtă este arbitrară, atât pentru axele de deplasare rectilinie, cât şi pentru cele de rotaţie. El se afla de regula la intersectia axei Z cu un plan frontal ce trece prin flansa de prindere a SF sau sculei.aAcest punct constituie punctul de referinţă pentru stabilirea poziţiei semifabricatu-lui faţă de maşina-unealtă (sculă).

Maşina în sine, prin axele sale de coordonate şi fixarea punctului de “zero maşină” devine un sistem rigid din punct de vedere geometric, cu un sistem de axe bine stabilit. Originea sistemului de coordonate al maşinii ("zero maşină") OM este definită ca punctul în care XM=0, YM=0, ZM=0.

Orice piesă pe care vrem s-o prelucrăm trebuie mai întâi poziţionată faţă de sistemul rigid de coordonate al maşinii şi apoi identificat punctul din care începe derularea programului de prelucrare.

Acest punct se numeşte originea sistemului de coordonate al piesei Op este aleasă arbitrar şi convenabil de către tehnologul programator şi este definită ca punctul în care XP=0, YP=0, ZP=0. Deplasările însă pe axele maşinii se fac după aceleaşi direcţii, dar, din punctul de vedere al programului, dintr-o altă origine a sistemului de coordonate, originea piesei Op şi nu originea maşinii OM .