Portul Paralel

Portul paralel este de departe cea mai popularã interfatã a calculatorului. Acest port

nu a fost multã vreme reglementat prin norme stabilite de vreun organism de standardizare

(aproximativ jumãtate din viata sa). Ca norme de functionare erau acceptate regulile

propuse de IBM în cadrul definirii calculatorului personal IBM-PC. Începând din 1994

transferul pe la portul paralel este reglementat de standardul

IEEE-1284 sub urmãtoarele aspecte:

- defineste 5 moduri de operare pentru transferul paralel al datelor;

- defineste protocolul de comunictie;

- defineste interfata mecanicã (cabluri si conectori);

- defineste interfata electricã (emitãtoare, receptoare terminator, impedante).

Standardul IEEE-1284 defineste comunicatia paralelã bidirectionalã de mare vitezã între

calculatorul PC si periferice externe. Viteza la care este posibil transferul în acest standard

este de 50 pânã la 100 de ori mai mare decât în modul paralel definit initial pentru un

calculator PC, fãrã a pierde compatibilitatea cu modul initial. Standardul IEEE-1284 nu

reglementeazã decât semnalele (stabileste temporizãri si relatii între semnale). Nu contine

specificatii legate de natura datelor vehiculate sau de sistemul de control care elaboreazã

semnalele.

Standardul IEEE-1284 este cunoscut sub numele Standard Signaling Method for Bidirectional

Parallel Peripheral Interface for Personal Computers.

4.1. ISTORIC

Când IBM a lansat în 1981 calculatorul PC, portul paralel a fost inclus ca o

alternativã a portului serial (mai lent) pentru conectarea imprimantelor matriciale mai

performante (la acea vreme). Dacã la început imprimanta era singurul periferic conectat la

portul paralel, în timp, nevoia de conectare din exterior a crescut si portul paralel a devenit

principala cale de conectare a diverselor echipamente periferice. Acum se conecteazã aici

imprimanta, unitãti de disc portabile, unitãti de bandã magneticã, unitãti CD-ROM sau

adaptoare locale de retea. Între timp PC-ul a evoluat foarte mult, iar la portul paralel nu au

avut loc nici schimbãri de arhitecturã, nici cresteri de performantã. Portul paralel, în

formula initialã, prezintã urmãtoarele neajunsuri:

- rata de transfer de maxim 150 KBps;

- nu existã standard pentru interfata electricã;

- limitare a lungimii cablului exterior la 1.8m.

În 1991 fabricantii de imprimante au luat initiativa dezvoltãrii unui standard pentru a

conecta în retea imprimante inteligente. Astfel a luat nastere Network Printing Alliance -

NPA. Cerintele formulate pentru noul standard sunt în principal urmãtoarele:

- legãtura bidirectionalã de mare vitezã;

- vitezã mai mare de 1 MBps;

- compatibilitate cu portul paralel initial.

47

Propunerea a fost înaintatã IEEE si standardul a apãrut în martie 1994.

4.2. PORTUL PARALEL STANDARD (SPP)

Portul paralel, asa cum este implementat în PC, constã într-un conector cu 17 linii

de semnal si 8 linii de masã. Liniile de semnal sunt clasifiacte în 3 categorii:

- linii de control (4);

- linii de stare (5);

- linii de date (8).

Tabelul 4.1. contine simbolul, descrierea si alocarea la conectorii tipici a fiecãrui semnal