Moneda și Rolul sau în Economie

MONEDA SI ROLUL SAU ÎN ECONOMIE

1. Moneda: concept, functii, rol

Rolul monedei în viata economica si sociala necesita abordarea evolutiei si functiilor îndeplinite de aceasta înca din perioada circulatiei pieselor din metale pretioase.

Trecerea economiilor de la forma preponderent naturala (bazata pe troc) la economia de schimb, concurentiala, antreneaza importante modificari în rolul îndeplinit de bani în cadrul tuturor loturilor activitatii umane si economice.

În contextul economiilor contemporane, desi s-au produs modificari importante din punctul de vedere al formei de existenta, moneda continua sa îndeplineasca rolul de etalon al valorii, instrument de plata si mijloc de tezaurizare.

1.1 Delimitari între conceptul de moneda si bani

Moneda este înteleasa astfel :

Piesa de metal – aur, argint, cupru etc. – care se prezinta în general sub forma de disc plat si serveste ca mijloc de circulatie, de plata, si eventual – atunci când merita – de tezaurizare. Spre deosebire de bani, moneda nu este un termen generic, ci se refera la un anumit fel de bani si anume la piesele de metal cu valoare proprie deplina sau inferioara valorii nominale. Puterea de cumparare a monedei de metal pretios depinde de valoarea ei de schimb sau de costul ei de productie în raport cu acela al altor marfuri. Ea depinde însa totodata de cantitate: “… nu exista o cerere pentru o anumita cantitate de numerar asa cum exista pentru obiectele de îmbracaminte sau de alimente. Cererea de numerar nu este reglata decât de valoarea acestuia, iar valoarea lui depinde de cantitate” (Ricardo). Moneda de aur este o marfa ca oricare alta din punctul de vedere al costului de productie, însa nu este o marfa ca oricare alta din punctul de vedere al utilizarii monetare. Ricardo juxtapune aceste doua aprecieri si deduce regulile unei circulatii ideale (engl. “a perfect currency”), care ar consta din bani de hârtie fara cost de productie, a caror emisiune ar fi dimensionata în functie de cantitatea de aur monetar. În acest caz, aurul ar putea fi schimbat în exterior pe materii prime, ustensile si alimente, “a caror utilizare sporeste în acelasi timp bogatia si bunastarea natiunii”. Baterea de moneda este un atribut al independentei si suveranitatii statului emitent, exercitat în general prin banca centrala. Moneda spre deosebire de bancnota nu constituie o obligatie a emitentului. Ca urmare, în bilantul bancii centrale moneda nu apare la pasiv, ci la activ.

Sunt de retinut urmatoarele definitii ale monedei:

Moneda: dreptul de a cumpara un bun vândut pe piata unei tari sau o alta moneda. Ea este concomitent un mijloc de schimb, o unitate de masura a valorilor si când se poate sa nu-l utilizezi, un instrument de rezerva a valorilor. Ea poate lua diferite forme.

Moneda de cont: moneda care nu circula si nu are veritabilitate concreta dar care serveste în mod simplu la contabilizarea anumitor valori sau la masurarea valorilor exprimate în unitati diferite. Poate deveni un “etalon monetar” atunci când aceasta unitate de cont serveste la a compara monede din diferite tari. L'ECU european este o moneda de cont.

Moneda hârtie: bilet de banca. Altadata atunci când majoritatea biletelor de banca erau convertibile în aur, se vorbea de “hârtie moneda” atunci când un bilet nu mai era convertibil.

Moneda electronica: ar trebui sa fie noul nume al monedei scripturale dar este abuziv utilizat pentru a desemna cartelele de plata sau de credit care nu sunt decât instrumente de transfer al monedei scripturale.

Moneda fiduciara: era altadata utilizata pentru biletele de banca convertibile în aur. Aurul a plecat dar încrederea a ramas. Utilizata ca echivalent al biletelor de banca.

Moneda divizionara: piesele de moneda.

Moneda manuala: regrupeaza biletele de banca si piesele de moneda.

Moneda scripturala: moneda creata printr-un joc de scriitura în cartea de cont a unei banci. Are din ce în ce mai mult o forma electronica. Nu trebuie confundata cu cecul care nu este decât un instrument de transfer al monedei scripturale.

Moneda marfa: moneda care ia aspectul unui produs vandabil: aur, argint, grâu…

Moneda metalica: moneda marfa care ia formele pieselor de aur sau argint al caror titlu este garantat de stat.

Moneda de rezerva: moneda convertibila în aur pe care bancile centrale le pastreaza în rezervele lor. Altadata în mod esential dolarul si lira sterlina.

Sursa: Albertini, J.-M. – Les rouages de l'economie nationale, editia 35, Les editions ouvrieres, Paris, 1988, p. 172.

Definitia banilor este urmatoarea :

Denumire generica pentru toate felurile de monede si de semne de valoare. Banii reprezinta un instrument social, o forma particulara imediat mobilizabila a avutiei sociale, o întruchipare transmisibila si omnivalenta a puterii de cumparare, care confera detinatorului dreptul asupra unei parti din produsul social al tarii emitente. Masa baneasca în circulatie conditioneaza cererea globala în economie. “Semnul monetar este o creanta transmisibila, emisa arbitrar si artificial, a carei functie esentiala este aceea de a putea fi schimbata direct pe o anumita cantitate de bunuri si servicii pâna în momentul când este distrusa” (J. Riboud). “Money is power” – banii sunt putere. Ei “au însusirea de a putea cumpara orice. Universalitatea acestei însusiri este puterea absoluta a esentei lor. Banii apar deci ca fiind atotputernici” (K. Marx). De aici fetisismul care confunda avutia cu banii. Aceasta idee mercantilista a lasat urme adânci pâna azi în expresii ca: “puterea bogatilor”, “dominatia banilor”, “suveranitatea dolarului” etc. (S. De Brunhoff).

Banii se afla la dispozitia lumii occidentale de cel putin 27 de secole. Originea banilor se afla în schimb care la început s-a desfasurat ca troc. Trocul îngreuia însa schimburile si, treptat, oamenii au cautat un etalon mai general care sa le înlesneasca. Astfel s-au folosit scoici, piei, blanuri, bucati de metal s.a. Pâna la urma s-a ajuns la utilizarea metalelor pretioase (aur, argint) dar si utilizarea acestora era greoaie deoarece, în momentul schimbului, trebuiau sa fie verificate sub aspectul puritatii si al greutatii. S-a ajuns, în sfârsit, printr-o inovatie, la baterea de monede pe care figurau anumite înscrisuri ca semne distinctive folosite pentru a fi recunoscute. În China circulau monezi metalice înca din secolul al XI-lea. Herodot scrie ca prima moneda de metal din Europa dateaza din secolele VII sau VI î.Hr. Lexicograful Pollux precizeaza ca regele Gyges al Lidiei si-a pus pecetea pe bucati ovoidale de electrum, aliaj de aur si argint.