Relații financiare monetare internaționale

Cap.1. RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE - SPECIFIC ŞI CADRU GENERAL DE MANIFESTARE

1.1. Delimitări conceptuale

Economia mondială (internaţională) - ansamblul interdependenţelor economice, politice, comerciale şi financiar-valutare dintre economiile naţionale, structurile supranaţionale şi societăţile transnaţionale, privite şi analizate în mod dinamic şi evolutiv. S-a conturat la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, ca urmare a formării statelor independente şi adâncirii diviziunii internaţionale a muncii.

Componentele economiei mondiale sunt:

1. Diviziunea internaţională a muncii - tendinţa de specializare internaţională a producţiei, ca bază a participării ţărilor la circuitul economic mondial (ţări industriale, agrare, prelucrătoare, furnizoare de materii prime, etc.).

2. Economiile naţionale - ansamblul de activităţi economice desfăşurate într-o ţară asupra cărora acţionează reglementări cu caracter economic proprii statului respectiv; se prezintă într-o mare diversitate:

-după nivelul de dezvoltare: ţări dezvoltate, în curs de dezvoltare, subdezvoltate;

-după sistemul politic şi economic: ţări cu economie de piaţă (capitaliste), cu economie central-planificată (socialiste), cu economie în tranziţie.

Deşi ambele reprezintă schimburi reciproce, economia mondială şi economia naţională se deosebesc fundamental. În timp ce schimburile economice pe piaţa internă se desfăşoară liber, fără restricţii, relaţiile comerciale dintre state sunt supuse unor reglementări specifice, putând fi supuse restricţiilor de natură tarifară (bariere vamale) şi netarifară (contingente, norme tehnice, formalităţi administrative).

3. Societăţile transnaţionale (multinaţionale) - întreprinderi care operează prin filiale localizate în mai multe ţări, fiind, de obicei, de dimensiuni mari; calea principală de expansiune a acestor societăţi pe pieţele internaţionale sunt investiţiile externe directe.

4. Piaţa mondială - ansamblul relaţiilor de schimb ce se stabilesc între ag.econ. din diferite ţări, pe baza cererii şi ofertei. Formele principale sunt:

-comerţul internaţional - tranzacţii cu bunuri şi servicii ce se desfăşoară între ag.econ. din diferite ţări, fiind forma principală sub care s-a constituit piaţa mondială;

-piaţa internaţională a capitalurilor - operaţiuni legate de plasarea în/din străinătate a unor capitaluri sub formă de investiţii directe, credite, cumpărări de titluri de valoare;

-piaţa internaţională a muncii - relaţii generate de migraţia forţei de muncă între ţări;

-piaţa tehnologiilor de vârf - transferuri de brevete, invenţii.

5. Relaţiile economice internaţionale - totalitatea tranzacţiilor economice internaţionale dintre statele lumii care cuprind circulaţia internaţională a mărfurilor şi serviciilor, precum şi relaţiile valutare şi financiare internaţionale.

1.2. Conţinutul relaţiilor economice internaţionale

Tranzacţiile internaţionale se pot grupa în trei categorii cărora le corespund tot atâtea tipuri de operaţiuni:

a) schimbul de mărfuri (operaţiuni comerciale) - exporturi şi importuri de mărfuri; are cea mai mare pondere în ansamblul relaţiilor economice internaţionale;

b) schimbul de servicii (operaţiuni necomerciale) - prestaţii de servicii legate de schimbul de mărfuri (transport, asigurare, servicii bancare privind decontarea), turismul internaţional, transferuri de dobânzi şi credite, plasamente pe pieţele valutare;

c) schimburi de capital (operaţiuni financiare) – au în vedere relaţiile valutare şi financiare internaţionale generate de mişcările mărfurilor şi serviciilor pe plan extern.

Relaţiile valutare şi financiare internaţionale se bazează pe sistemele monetare ale economiilor naţionale şi se materializează în 3 fluxuri:

-fluxul valutar-financiar determinate de schimburi economice internaţionale, având la bază vz./cump. de mărfuri sau servicii între ag.econ. din diferite ţări;

-fluxul valutar-financiar determinate de existenţa unor fonduri disponibile şi posibilitatea plasării lor sub formă de investiţii internaţionale (directe, de portofoliu) şi de credite internaţionale;

-fluxul valutar-financiar legat de: depozitele în valută, ajutoare acordate între state, plata datoriilor de război.

1.3. Rolul relaţiilor economice internaţionale

Economia mondială actuală se caracterizează printr-o nouă bază tehnologică, prin extinderea şi intensificarea R.E.I. care primesc o importanţă tot mai mare, având roluri multiple:

a). Facilitează accesul statelor la resurse materiale mondiale - diviziunea internaţională a muncii este influenţată de diferenţele de resurse materiale existente între state şi de procesul de specializare internaţională a producţiei de bunuri.