Tehnica Operațiunilor Bancare

1.1. Organizarea platilor si încasarilor fara numerar

Platile fara numerar se concretizeaza, din punct de vedere al tehnicii si evidentei bancare, în virari de sume dintr-un cont în altul, ca urmare a livrarilor de marfuri, executarilor de lucrari, prestarilor de servicii sau stingerea altor drepturi de creanta. În cadrul acestor transferuri de sume intervine pe de o parte platitorul, iar pe de alta parte beneficiarul (cel ce încaseaza creanta). Încasarile si platile fara numerar, în practica bancara opereaza sub denumirea de operatiuni de viramente sau decontari.

Datorita faptului ca efectuarea viramentelor este posibila numai prin intermediul conturilor deschise la banci, deci sub forma monedei scripturale, organizarea operatiunilor de încasari si plati prin intermediul banilor de cont este un atribut direct al aparatului bancar.

În mod direct, în organizarea operatiunilor de încasari si plati fara numerar este implicata Banca Nationala a României careia îi revine sarcina de a elabora cadrul normativ si de a facilita operatiunile de viramente ale celorlalte banci comerciale prin intermediul decontarilor interbancare. Prin aceste atributii, Banca Nationala se situeaza în ipostaza de centru unic de decontare la nivelul întregii tari.

De asemenea, toate celelalte societati bancare au obligatia de a se implica în organizarea operatiunilor de încasari si plati fara numerar atât în relatiile ce privesc propriile conturi, cât în legatura cu decontarile intrabancare. În aceasta directie, bancilor comerciale le revin urmatoarele atributii:

- sa ofere clientilor sai cele mai potrivite servicii bancare ce vizeaza sfera decontarilor astfel încât sa se realizeze o accelerare a fluxurilor banesti, situatie benefica atât pentru titularul de cont, cât si pentru societatea bancara. În conditiile perceperii unor comisioane pentru efectuarea operatiunilor de decontare, bancile vor fi interesate sa efectueze cât mai multe viramente;

- sa fie receptive la solicitarile pe care le formuleaza titularii de cont în legatura cu folosirea modalitatilor si instrumentelor de plata, în sensul de a le facilita servicii bancare de calitate. Principala cerinta a clientilor bancii în legatura cu operatiunile de decontare este aceea ca transferul sumelor sa se faca într-un timp cât mai scurt;

- sa urmareasca respectarea drepturilor si obligatiilor partilor implicate în relatiile de decontare. În acest sens, societatile bancare au posibilitatea sa supravegheze ca toate încasarile si platile sa fie generate de procese economice reale. De asemenea, bancile au posibilitatea sa respinga de la plata acele documente de decontare care nu reflecta realitatea. Aceste aspecte vor fi urmarite cu atentie, în special în situatia în care platitorul are angajat un credit la banca respectiva. În felul acesta se pot preveni situatii de incapacitate de plata si manifestari de "blocaj" financiar, deturnarile de fonduri si formarea de imobilizari, aspecte care, în prezent, se manifesta la nivelul multor societati comerciale, în special cele cu capital public. Se impune ca sistemul bancar sa actioneze în concordanta cu cerintele actualei etape, marcata de trecerea la economia de piata. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul ca, multe operatiuni economice si bancare se desfasoara fara a exista un cadru normativ specific sau în conditiile unui segment legislativ neadecvat cerintelor etapei actuale. De pilda, legea privatizarii, legea falimentului si alte normative specifice sunt doar initiative legislative;

- sa aiba în vedere îmbunatatirea în permanenta a tehnicilor si instrumentelor privind operatiunile fara numerar. Astfel, pe linia perfectionarii decontarilor se impun, cu prioritate, efectuarea platilor în limita disponibilitatilor evidentiate în conturile bancare, fie ca aceste disponibilitati sunt generate de capitalurile proprii, fie ca provin din împrumuturi sau alte surse externe. Aceasta determina ca titularii de conturi sa se preocupe în permanenta de buna gospodarire a mijloacelor materiale si banesti de care dispun. În cazul epuizarii tuturor posibilitatilor de a constitui mijloace de plata, agentii economici îsi pot continua platile numai în limita încasarilor. În vederea asigurarii a unei mai bune "fluidizari" a operatiunilor de plati, se recomanda agentilor economici folosirea unor metode de decontare specifice, cum ar fi, de exemplu, acreditivul, ca forma de asigurare cu anticipatie a mijloacelor de plata. Tot în acest sens pot fi utilizate o serie de instrumente de plata adecvate: ordinul de plata operat în prealabil, cecul barat, scrisoarea de garantie, adeverinta de disponibil etc.

Pentru desfasurarea în conditii normale a operatiunilor de încasari si plati fara numerar între agentii economici, în sensul accelerarii transferului de sume între conturi, se impune ca acestea sa se efectueze în cadrul unor termene riguros stabilite. Astfel, în prezent, majoritatea operatiunilor de decontare se realizeaza, folosind ca instrumente de decontare ordinul de plata si cecul, care se desfasoara în cadrul unor termene stabilite pe zile si urmarite de catre unitatile bancare implicate în serviciul de decontare.

În principal, în practica bancara se utilizeaza patru modalitati principale privind platile fara numerar. Acestea sunt:

- acceptarea;

- ordinul de transfer;

- acreditivul;

- compensarea.

Acceptarea se caracterizeaza prin aceea ca plata, la cererea furnizorului, nu poate avea loc decât cu consimtamântul expres al debitorului (cumparatorului) sau al bancii sale;

Ordinul de transfer presupune ca platile se efectueaza de catre banca din contul titularului, din initiativa si potrivit dispozitiilor acestuia;

În cazul acreditivului, plata are loc în momentul prezentarii documentelor de catre furnizor la banca unde este domiciliat acreditivul. De regula, banca la care se deschide acreditivul este banca unde are deschis cont furnizorul. Avantajul esential al acreditivului, ca modalitate de plata, consta în aceea ca, suma fiind virata în prealabil, decontarea este garantata.