Tipologia Băncilor

CAPITOLUL 3

3.1. Băncile comerciale: rol şi operaţiuni

3.1.1. Rolul şi locul băncilor comerciale (universale) în cadrul sistemului bancar

După cum s-a prezentat în capitolul „Sisteme bancare”, în perioada actuală, acestea se

caracterizează printr-o mare diversitate a instituţiilor bancare şi de credit, care pot fi grupate

după o mulţime de criterii. Astfel, în peisajul bancar actual, alături de banca centrală

funcţionează băncile de depozit sau băncile comerciale orientate spre activităţi pe termen scurt,

şi instituţiile bancare pe termen lung. În categoria acestora putem încadra: băncile de afaceri sau

băncile de investiţii (Franţa şi S.U.A.) şi băncile de piaţă (Marea Britanie). Singura ţară care face

excepţie la această clasificare este Germania, datorită băncilor sale universale.

În ultimele două decenii, ca urmare a globalizării financiare, asistăm la o dezvoltare a

vocabularului din acest domeniu, reţinând atenţia următorii termeni: bancă universală şi bancă

specializată; bancă de gros sau cu amănuntul, bănci întreprinderi sau bănci particulare; bănci de

reţea sau de piaţă; banca globală, bancă la distanţă, bancă cibernetică; bancă multimedia, bancă

digitală, bancă virtuală.

În faţa varietăţii şi complexităţii sporite a operaţiunilor financiare, multe dintre bănci

îndeplinesc caracteristicile băncilor universale. Potrivit definiţiei date de dicţionar, banca

universală este o bancă aptă de a îndeplini toate activităţile, atât la nivel naţional cât şi

internaţional (în engleză se utilizează termenul full service bank, care desemnează

particularităţile băncilor globale).

Această definiţie necesită două completări:

a) în primul rând, nu există bănci total universale, iar unele bănci desfăşoară activităţi care

nu au, întotdeauna, legătură cu domeniul financiar;

b) în al doilea rând, definirea băncii universale ridică semne de întrebare cu privire la

criteriile în funcţie de care se desemnează conţinutul activităţii.

Referitor la acest aspect, precizăm că pentru definirea conţinutului băncii universale, se

pot utiliza mai multe criterii. Criteriul semantic este acela în funcţie de care se desemnează

aspectul instituţional al activităţii bancare care decurge din operaţiunile de schimb de monedă

dintre ţări.

Criteriul dimensiune este cel în funcţie de care, la modul general, băncile universale sunt

considerate a avea o mare dimensiune. Asupra acestui aspect, Comisia bancară din Franţa a făcut

unele precizări indicând faptul că o bancă universală poate fi de mică dimensiune (chiar bancă

locală), fără ca aceasta să aibă activitate internaţională.

Criteriul legislaţiei şi al reglementărilor conduce la luarea în considerare a termenului

„bancă” în sensul strict sau mai larg al băncii şi al filialelor sale.

Analiza legislaţiei bancare din ţările dezvoltate evidenţiază o serie de aspecte după cum

urmează:

-În Franţa, legea bancară din 1984 a abrogat statutul băncilor de afaceri şi al băncilor de

credit, pe termen mediu şi lung, şi a adoptat principiul băncii universale (care poate

constitui depozite de orice formă, pe orice perioadă de timp şi care desfăşoară toate

operaţiunile de credit, fără limitarea clientelei). Potrivit reglementărilor bancare din

Franţa, banca universală poate îndeplini un număr mare de activităţi conexe, precum:

gestiunea valorilor mobiliare, gestiunea patrimoniului, servicii către întreprinderi,

inginerie financiară, activitatea de bănci-asigurări, activităţi imobiliare, activităţi de voiaj.

-Dacă analiza se situează în peisajul anglo saxon, în ţări precum Marea Britanie şi S.U.A.

care se află la originea tuturor marilor transformări financiare, atunci se pot constata

următoarele aspecte: conceptul de bancă universală este absent în S.U.A., unde „Glass

Stegall Act” din 1933 a fost abrogat în anul 1999. În Marea Britanie, în anul 1979, p