Hidrobiologie 2

Curs
8/10 (1 vot)
Domeniu: Biologie
Conține 1 fișier: ppt
Pagini : 175 în total
Mărime: 39.65MB (arhivat)
Publicat de: Adrian Neagu
Puncte necesare: 0
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Oprea Alexandru

Extras din curs

Fierul

Fierul are un rol important în viaţa unor hidrobionţi.

Fierul bivalent poate persista în apele sărace în oxigen dizolvat şi provine din drenările de la mine sau din apele minerale.

Fierul este un oligoelement esenţial pentru animale cât şi pentru plante.

Organismul uman conţine în total 4,5 g fier, din care 72,7% în hemoglobină şi 2,3% în mioglobină.

În cursul superior al râurilor, unde cantitatea de Fe este mai mare se găsesc ferobacterii: Gallionella.

Scăderea cantităţii de Fe în apă la 2-3 mg/l, în condiţiile unui pH de 7,3-7,6 asigură dezvoltarea diatomeelor: Pinularia, Synedra etc.

Cantitatea de fier în apă condiţionează răspândirea unor alge, fierul înhibându-le dezvoltarea.

Deficitul de fier la organismele animale provoacă anemii “feriprive”.

Pentru peşti şi alţi hidrobionţi fierul poate fi toxic.

Concentraţia de 0,9 mg/l Fe este toxică pentru Cyprinus carpio la pH de 5,5; Esox lucius prezintă letalitate la nivele de 12 mg/l Fe.

Magneziul

Intră în compoziţia clorofilei şi are acţiune stimulatoare asupra algelor fixatoare de azot.

Pentru unele bacterii, magneziul este un factor de creştere.

Organismele animale conţin magneziu necesar activării unor enzime.

Pentru viaţa acvatică schimbarea raportului Mg/Ca poate cauza reduceri în densitatea unor specii de zooplancton şi a unor peşti de apă dulce.

Se acumulează în corpul unor specii: Lytophyllum (până la 10%) şi unele Isopode (până la 5%).

Concentraţia ionilor de Mg2+, Ca2+ şi K+ şi presiunea exercitată de aceştia asupra membranei celulare prezintă efect stresant asupra peştilor de apă dulce (Perca fluviatilis).

Limitele impuse pentru apele de suprafaţă sunt:

50 mg/l Mg ------------categoria I-a

100 mg/l Mg -----------categoria a II-a

200 mg/l Mg------------categoria a III-a

Manganul

Este prezent în apele dulci în concentraţii variind între 0,01 şi 0,1 mg/l. În cantităţi mici de 0,001- 0,2 mg/l stimulează creşterea algelor, însă în doze mari devine toxic.

Compuşii de mangan au un rol important în aerarea apei, mai ales a sedimentelor bentonice din bazinele stagnante.

Manganul este un oligoelement vital atât pentru plante cât şi pentru animale, deoarece prezintă rol catalitic în germinaţie şi participă la activarea unor enzime ca: arginaza, transfosfataza etc.

Toleranţa pentru hidobionţii din apa dulce este cuprinsă între 1,5 şi 1000 mg/Mn/l.

Cuprul

Se găseşte în natură în stare nativă şi în diferite minerale: calcopirita (CuFeS2), cuprita (Cu2O), malachita (CuCO3.Cu(OH2) etc.

Toxicitatea cuprului pentru vieţuitoarele acvatice este influenţată de alcalinitate şi duritate, ionii hidroxil şi carbonat complexând puternic ionii de cupru.

Concentraţiile mai mari de cupru pot fi tolerate de peştii adulţi, puietul fiind mai sensibil.

Cuprul intră în structura unor compuşi cu importanţă vitală pentru unele organisme: hemocianina, cerebrocuprina, hepatocuprina etc., care au rol în stocarea şi transportul oxigenului.

Gazele din apă

Oxigenul

Oxigenul este cel mai abundent element de pe Pământ.

În atmosferă, apă şi scoarţa pământului oxigenul se găseşte în proporţie de 46,6 %.

Oxigenul este după hidrogen, heliu şi neon cel mai abundent gaz în soare şi stelele fixe.

Oxigenul este produs prin procesul de fotosinteză, deci prin acţiunea luminii, dar uneori poate fi produs şi în lipsa luminii.

Ex. Bacterium photometricum produce oxigen în lipsa luminii.

Omul respiră în repaus 1m3 aer/oră şi reţine circa 1/5 din oxigen.

În natură, oxigenul este produs prin acţiunea plantelor verzi şi a procariotelor din grupul Oxyphotobacteria (Cyanobacteriales, Alobacterium etc.), care trăiesc în zona eufotică a bazinelor acvatice.

O parte din oxigenul eliberat în atmosferă este convertit sub acţiunea radiaţiilor ionizante la ozon (O3) şi sustras din circulaţia bio-geo-chimică.

Cantitatea de oxigen ce se poate dizolva în apă variază în funcţie de temperatură şi presiune, după relaţia:

V=1000 Kp/760, în care:

V-volumul O2 în ml/l

K- coeficientul de dizolvare

P- presiunea atmosferică

K este de 0,04998 la 0°C, la o presiune normală a oxigenului de 160 mmHg = 210 mlO2/l aer

Conținut arhivă zip

  • Hidrobiologie 2.ppt

Alții au mai descărcat și

Hidrobiologie

Contribuţii româneşti la dezvoltarea Ecologiei acvatice Grigore Antipa A pus bazele şcolii româneşti de hidrobiologie, ecologie şi ihtiologie....

Curs ciprinicultură

BUNURILE PISCICOLE ŞI COMPARTIMENTAREA LOR Într-o unitate pentru creşterea peştilor principalele bunuri piscicole sunt: • Iazurile • Heleşteie...

Etologie

Strămoşii oilor domestice trăiesc şi astăzi. Astfel, muflonul şi argalul (formele sălbatice) sunt organizate în grupe de maximum 10 capete conduse...

Hidrobiologie

INTRODUCERE Apa a fost elementul esential care a determinat si conditionat aparitia, diversificarea si dezvoltarea vietii pe Pamînt, fiind mediul...

Ecologie

Mediul de viaţă Mediul de viaţă mai poate fi considerat drept totalitatea sistemelor vii şi nevii pe care organismul le influenţează şi de care...

Organite Celulare

Organizarea ultrastructurală a celulei eucariote: organitele sintezei şi secreţiei celulare si organitele generatoare de energie Citoplasma este...

Hidrobiologie

Apa este leagănul vieţii. Apariţia vieţii a fost legată de apă. În apă viaţa este reprezentată de microorganisme, plante şi animale, care poartă...

Hidrobiologie 3

IAZURILE ŞI HELEŞTEELE Iazurile * Sunt acumulări relativ puţin importante de apă în valea unui pârâu sau râu, care iau naştere prin îndiguire cu...

Te-ar putea interesa și

Oceanele - Caracteristici Generale și Specifice

Oceane, caracteristici generale si specifice Geologia oceanelor si continentelor Oceanele au aproape aceasi varsta ca si Pamantul, sedimente s-au...

Analiza volumetrică prin reacții cu formare de combinații complexe

Argument Chimia analitica, permite, după cum a precizat Costin D. Neniţescu “controlul universal şi infailibil al oricărui proces de producţie,...

Influența Hranei vii în Dieta Peștilor de Acvariu

Introducere Istoria şi arheologia demonstrează faptul că rădăcinile acvaristicii se pierd în negura vremilor. Interesant este faptul că, la un...

Ecosistemele acvatice și palustre din Republica Moldova

Introducere Din cele mai vechi timpuri viaţa omului a fost legată de lumea plantelor. Pentru a-şi satisface necesităţile sale vitale, omul folosea...

Fauna cavernicolă - hidrobiologie

O pesteră, prin definitie, este un gol natural în scoarta pamantului cu o lungime mai mare de 5 m, având o dimensiune suficient de mare pentru a...

Hidrobiologie

Contribuţii româneşti la dezvoltarea Ecologiei acvatice Grigore Antipa A pus bazele şcolii româneşti de hidrobiologie, ecologie şi ihtiologie....

Hidrobiologie

INTRODUCERE Apa a fost elementul esential care a determinat si conditionat aparitia, diversificarea si dezvoltarea vietii pe Pamînt, fiind mediul...

Monitorizarea Macronevertebratelor Bentonice

CLASIFICAREA MACRONEVERTEBRATELOR DUPĂ DIFERITE CRITERII Organismele bentonice au fost clasificate după o serie întreagă de criterii. Luând drept...

Ai nevoie de altceva?