Finalitățile educației

Exprimă, în esenţa sa, modelul sau tipul de personalitate solicitat de condiţiile sociale ale unei etape istorice şi pe care educaţia este chemată să-l formeze în procesul desfăşurării ei. Altfel spus, idealul exprimă finalitatea cu gradul cel mai mare de generalizare a acţiunii educaţionale, modelul uman, proiectul teoretic care orientează şi direcţionează întregul proces educativ.

El este o categorie pedagogică de maximă generalitate, ce surprinde paradigma de personalitate oarecum abstractă, proiectul devenirii umane la un moment dat, într-o societate dată.

Ca finalitate de maximă generalitate, idealul exprimă intenţionalităţile pe termen lung, cu privire la ceea ce trebuie să devină individul supus intervenţiei educative. Prin intermediul său societatea îşi afirmă propriile aspiraţii privind calităţile fundamentale ale viitorilor săi membrii, realizabile îndeosebi prin intermediul instituţiei şcolare.

Stabilirea idealului de urmat este o problemă de politică educaţională, care caută să răspundă la întrebarea: Ce indivizi ne propunem să formăm? Sub aspectul calităţilor intelectuale, profesionale, moral-civice etc.

O astfel de proiecţie a finalităţilor acţiunii educative se cristalizează în zona de contact dintre exigenţele sociale, spaţiul culturii şi nevoile de dezvoltare ale individului.

Conţinutul său este de natură socială, deoarece include cerinţele societăţii faţă de acţiunea educativă, dar şi de natură psihologică, prin intermediul idealului proiectându-se trăsăturile fundamentale de personalitate, pe care educaţia urmează să le formeze.

Stabilirea lui presupune, de asemenea, o concepţie clară cu privire la valorile culturale ce trebuie asimilate. Elaborarea unui asemenea model sau proiect teoretic abstract presupune cunoaşterea şi stabilirea unor relaţii între fenomene de natură diferită: sociale, psihologice, pedagogice prezente şi de perspectivă.

Prin urmare, idealul educativ are trei dimensiuni:

a) Dimensiunea socială-vizează tendinţa generală de dezvoltare a societăţii, cu trăsăturile generale pe care le incumbă. Prin această dimensiune, idealul educaţional este o manifestare a idealului social. Educaţia, în ansamblul său, trebuie subordonată înfăptuirii idealului social, realizării dezideratelor sale. Idealul educaţional devine astfel o concretizare a acestor deziderate într-un domeniu particular, cel al educării omului.

b) Dimensiunea psihologică-se referă la tipul de personalitate dorit, respectiv la configuraţia de trăsături dezirabile. Proiectarea unei asemenea configuraţii oferă indivizilor posibilitatea de a răspunde solicitărilor venite din partea societăţii. Desigur, nu se poate face abstracţie de cerinţele şi aspiraţiile individuale, particulare ale acestora.

c) Dimensiunea pedagogică-se referă la posibilitatea de care dispune sau cu ce anume va trebui să fie investită acţiunea educaţională pentru a putea transpune în practică acest ideal.