Bazele Informaticii 2

Cap II. Sistemul de operare Windows.

II.1 Ce este Windows ?

Când se pune întrebarea "Ce este Windows ?" se folosesc în general urmatorii patru termeni:

- "SISTEM DE OPERARE - SO". Windows, este un sistem care contine atât driverele necesare pentru punerea în functiune a resurselor hardware ale unui calculator, cât si comenzile (programele incluse în S.O.) necesare pentru folosirea acestora.

- "INTERFATA GRAFICA UTILIZATOR - GUI". Acest termen desemneaza realizarea accesului unui utilizator (client) la un anumit mediu, atât prin intermediul cuvintelor (sau grupurilor de caractere) cât si prin cel al simbolurilor grafice (pictograme, icoane). Deci, acest termen, folosit pentru Windows, arata un sistem care prin intermediul unor grupuri de caractere si a unor pictograme, permit accesul la resursele unui sistem de calcul (comenzi, aplicatii, etc.)

- "PLATFORMA DE LUCRU" . Termenul desemneaza un mediu care cuprinde un sistem de operare si un standard (valabil atât pentru comenzile S.O. cât si pentru aplicatiile - programele, care se executa în mediul respectiv) privind interfata dintre calculator si utilizator.

- "MEDIU DE OPERARE". Are acelasi înteles ca si platforma de lucru.

Windows reprezinta o interfata grafica, utilizator - calculator, în care prin intermediul unui ecran grafic, se permite accesul cu ajutorul unui mouse sau al tastaturii, la diferite obiecte componente (o comanda, o aplicatie, un disc, un director, un fisier, o imprimanta, etc.) pentru realizarea actiunii dorite.

Sistemul de operare (S.O.) Windows (fereastra în engleza) executa fiecare actiune (metoda) intr-o fereastra distincta, prin care se permite interactiunea cu utilizatorul.

Începând cu anii 1980 firma Microsoft a scos pe piata mai multe versiuni ale produsului Windows: Windows 2.X, Windows 3.X, Windows 95 ,Windows 96 (varianta b), Windows 98, Windows Millennium, Windows XP.

Nota: În acest capitol, pentru simplificare vom folosi termenul Windows, pentru a ne referi la S.O.Windows 95 / 98 / Millennium / XP.

Windows este o platforma grafica de lucru care ofera facilitatea adresarii pe 32 biti, lucrul în mai multe aplicatii simultan si a transferului informatiilor între aplicatii. El implementeaza de asemenea o interfata foarte "prietenoasa" cu utilizatorul, care se bazeaza în primul rând pe folosirea mouse-ului si a simbolurilor grafice.

Deci, în timp ce în S.O. DOS, comunicarea cu calculatorul se face scriind comenzi la promptul DOS (de la tastatura), în Windows, comunicarea se face, în special, selectând cu mouse-ul comanda dorita din meniurile oferite (de Windows).

Windows 2.X si 3.X. sunt ‘prelungiri’ ale sistemului de operare DOS, ele functionând practic ca o aplicatie care simuleaza S.O. Windows, pe o platforma DOS. În acest fel cele doua sisteme coexista pe acelasi calculator. Windows 95 / 98 au devenit sisteme de operare de sine statatoare, prezenta DOS fiind emulata, prin comanda MS_DOS Prompt, care lanseaza în executie modulul Command.Com ce permite interpretarea si executia comenzilor sau aplicatiilor DOS. Aceasta comanda a fost introdusa pentru a se permite o trecere treptata la noul sistem de operare, dar, în noile versiuni, a fost eliminata.

II.2 Organizarea memoriei în Windows.

II.2.1 Memoria virtuala Windows.

II.2.1.1 Windows, sistem de operare multitask

Un sistem de calcul are în general un procesor care permite executarea instructiunilor. Un program (aplicatie sau comanda) poate fi privit ca un obiect care contine instructiuni pe care le executa microprocesorul. Pentru a fi executate, instructiunile trebuie sa se gaseasca în memoria interna.

Un task este un program care se afla la un moment dat în executie.

Windows este un sistem de operare multitask. Acest lucru înseamna ca acest sistem de operare permite executia simultana a mai multor aplicatii.

În sistemul multitask, procesorul ar trebui sa execute simultan instructiuni din mai multe aplicatii, lucru care asa cum s-a aratat nu este posibil deoarece un procesor nu poate executa la un moment dat decât o singura instructiune. Totusi pentru a executa la un moment dat instructiuni ale mai multor programe se foloseste procedeul time-sharing. Prin acesta, se împarte timpul procesorului în cuante de timp si se repartizeaza acestea - functie de o anumita politica de prioritati - fiecarei aplicatii. De exemplu daca avem 3 aplicatii atunci în cuanta 1 de timp se vor executa instructiuni din aplicatia 1, în cuanta 2 din aplicatia 2, în cuanta 3 din aplicatia 3, dupa care în cuanta 4 se va relua executia instructiunilor aplicatiei 1 s.a.m.d. Viteza procesorului fiind mult mai mare decât a celorlalte componente ale sistemului de calcul practic un numar rezonabil de aplicatii pot fi executate simultan fara a se micsora simtitor viteza de executie a acestora. În acest caz spunem ca fiecare aplicatie are propriul ei fir de executie, care în afara timpului de calcul, va contine si alte resurse ale sistemului de calcul care se vor partaja între aplicatii (în special memoria interna).

II.2.1.2 Necesitatea folosirii memoriei virtuale de sistemele multitask

Aplicatiile care se executa la un moment dat, îsi vor partaja memoria interna, deoarece numai de aici instructiunile lor pot fi prelucrate de procesor.

Datorita marimii tot mai mari a aplicatiilor, si dimensiunilor limitate ale memoriei interne, pentru a se putea lucra în multitask s-a introdus tehnica utilizarii memoriei virtuale.

Memoria virtuala este memoria în care S.O.Windows introduce aplicatiile pentru a le executa. Ea este formata din memoria interna si o zona din hard-disc. Configurarea ei este gestionata automat de Windows, desi exista si posibilitatea configurarii manuale (nerecomandata).

În momentul executarii instructiunilor unei aplicatii, S.O. Windows, va gestiona automat memoria virtuala în asa fel încât acestea sa se gaseasca în memoria interna. Deci, daca instructiunile care urmeaza a fi executate nu se gasesc în memoria interna, atunci în prealabil ele trebuie transferate de pe hard-disc în aceasta. În acelasi timp, pentru a se elibera spatiu în memoria interna, necesar operatiei susmentionate, este necesar si transferul unei parti din memoria interna pe hard-disc.

Aceasta abordare determina urmatoarele: