Informatică

Obiectivele disciplinei

Cursul este axat pe initierea studentilor în utilizarea calculatorului, urmarind formarea la acestia pe parcursul cursului a unui ansamblu de competente specifice. Studentii vor asimila cunostinte si deprinderi privind componentele hardware si software ale computerului personal..

În prima parte se prezenta evolutia sistemelor de calcul, a arhitecturelor de baza a principiilor functionale hardware si software ale acestora.

Se prezinta de asemenea cele mai uzuale sisteme de numeratie folosite uzual în utilizarea calculatoarelor si notiuni sumare despre algoritmi.

În partea a doua a cursului se face o prezentare generala a sistemelor de operare, iar în ultima parte se prezinta pe larg sistemul de operare WINDOWS Xp si programele Word si Excel ale firmei Microsoft.

CAPITOLUL 1 CALCULATORUL ELECTRONIC PERSONAL PC

1.1 Introducere

Calculatorul personal sau PCul (Personal Computer) este un sistem electronic de calcul pentru uz personal si care nu poate fi folosit decât de o persoana la un moment dat. Avântul pe care l-a luat industria microelectronica dupa anii 1980 a dus la scaderea masiva a preturilor de cost al componentelor si implicit al calculatoarelor personale care au devenit astfel accesibile tot mai multor companii mici si mijlocii si chiar utilizatorilor individuali. Cresterea performantelor de calcul, pe de o parte, si dezvoltarea de programe de aplicatii cu interfata prietenoasa ce se adreseaza tuturor domeniilor de activitate umana – de la industrie, banci-finante, proiectare asistata si medicina pâna la arta si jocuri – pe de alta parte, a condus la cresterea fara precedent a cererii de astfel de echipamente. Pe piata s-au impus doua tipuri de calculatoare personale, unul asa zis “compatibil IBM” bazat pe arhitectura dezvoltata de concernul IBM (International Busines Machines) si al doilea – Apple – dezvoltat de firma cu acelasi nume. Ele sunt diferite si incompatibile, primul foloseste procesoare Intel sau echivalente si sisteme de operare produse de Microsoft iar al doilea procesoare Motorola si sisteme de operare proprii. Programele destinate sa ruleze pe unul din cele doua tipuri de calculatoare nu ruleaza pe cel de celalalt. În Europa au capatat o raspândire mai larga cele din prima categorie, iar în cele ce urmeaza vom desemna cu termenul PC doar calculatoarele personale compatibile IBM.

PCul, ca masina, nu este de nici un folos în lipsa programelor de aplicatie scrise pentru acesta. De aceea el trebuie privit ca un sistem format din echipamente electronice, care constituie componenta “hardware” si programe, care constituie componenta “software”.

Un sistem de calcul (calculator) este compus din doua componente mari:

- HARDWARE – reprezinta totalitatea componentelor fizice care compun un calculator (circuite electronice, circuite electrice, circuite optice, circuite magnetice, dispozitive magnetice);

- SOFTWARE – reprezinta ansamblu programelor prin care reusim sa transmitem calculatorului instructiunile necesare prelucrarii informatiilor

Principalele blocuri din componenta unui calculator electronic sunt prezentate în figura 1., care indica de asemenea circulatia informatiilor în calculator. Prin informatii vom întelege în continuare atât datele cât si programul pentru rezolvarea unei probleme. În afara de informatii, în calculator sunt prezente si semnalele de comanda elaborate de unitatea de comanda, precum si semnalele de raspuns emise de celelalte blocuri. Aceste semnale nu au fost reprezentate pentru a nu încarca figura.

Reprezentarea informatiilor în calculator se face în sistemul binar, deoarece elementele de baza folosite în constructia calculatorului sunt prevazute cu doua stari fundamentale. În mod conventional, se folosesc pentru cele doua stari simbolurile 0 si 1, numite cifre binare sau biti.

1.2 Unitati de masura a informatiei; coduri

Calculatorul prelucreaza informatiile sub forma semnalelor electrice. Din punct de vedere logic el opereaza cu marimi binare de tipul “este - nu este”, “adevarat – fals”,”0 - 1”. Toate semnalele electrice a caror marime se afla sub un anumit nivel de prag sunt interpretate ca 0 logic, iar cele care depasesc un anumit nivel sunt interpretate ca 1 logic. Aceasta deoarece dispozitivele electronice utilizate la constructia calculatoarelor pot avea doua stari limita, blocate sau în conductie. Unitatea elementara de informatie este bitul, simbol - litera mica “b”, care din motivul aratat nu poate avea decât una din cele doua stari logice. Din acelasi motiv sistemul de numeratie utilizat de calculatoare este sistemul binar (baza doi). Cu ajutorul unui bit pot fi reprezentate doar doua numere, 0 si 1. Pentru a putea reprezenta numere mai mari este nevoie sa se asocieze mai multi biti în cuvinte. Calculatoarele de uz personal care au precedat PCurile actuale, numite Home Computer, utilizau procesoare care lucrau cu cuvinte compuse din 8 biti. Grupul de 8 biti se numeste octet sau byte (citit bait) si poate reda numere în intervalul 0-255. Simbolul byte-ului este litera b mare “B”. Numerele mai mari se reprezinta cu ajutorul mai multor octeti. Evident, octetul poarta o cantitate mica de informatie. Multiplul octetului este kilooctetul sau kilobyte-ul care nu are, cum s-ar putea crede 1000 de octeti ci 1024 de octeti, adica 210 octeti sau 218 biti. 1KB =1024b =28Kb. Alti multipli al octetului sunt megaoctetul si gigaoctetul, 1GB =1024MB =1048576B.