Modele de Dezvoltare a Aplicațiilor Software

1.1. Definiţie, importanţă, ciclul de viaţă

Modelele de dezvoltare sunt procese sau metodologii diverse, selectate pentru dezvoltarea proiectului în funcţie de scopurile şi obiectivele acestuia. Modelele de dezvoltare software ajută la îmbunătăţirea calităţii software-ului, precum şi a procesului de dezvoltare în general.

Există mai multe modele ale ciclului de viaţă de dezvoltare software care au fost dezvoltate pentru a realiza diferite obiective cerute. SDLC (Software Development Life Cycle) este un mediu care descrie activităţile realizate în cadrul fiecărei etape din procesul de dezvoltare software. SDLC constă dintr-un plan detaliat, care descrie modul în care se va realiza dezvoltarea, întreţinerea şi înlocuirea software-ului specific. Acest termen mai este cunoscut şi ca proces de dezvoltare software .

Standardul internaţional pentru SDLC este ISO/IEC 12207. Acesta îşi propune să fie un standard, care defineşte toate activităţile necesare pentru dezvoltarea şi întreţinerea software-ului. Figura de mai jos este o reprezentare grafică a diferitelor etape ale unui SDLC tipic.

Figura 1. SDLC (http://www.tutorialspoint.com/sdlc/sdlc_overview.htm)

Un SDLC general constă din următoarele etape: :

Etapa 1: Analiza şi planificarea cerinţelor

Analiza cerinţelor este cea mai importantă şi fundamentală etapă din SDLC. Aceasta este efectuată de către membrii seniori ai echipei pe baza intrărilor de la client, de la departamentul de vânzări, pe baza studiilor de piața şi experţilor din domeniul de industrie. Aceste informaţii sunt apoi utilizate pentru planificarea de bază a proiectului şi efectuarea studiului de fezabilitate a produsului în domeniile economic, operaţional şi tehnic. Planificarea cerinţelor de asigurare a calităţii şi identificare a riscurilor asociate proiectului se realizează tot în etapa de planificare. Rezultatul studiului de fezabilitate tehnică constă în definirea diverselor abordări tehnice care pot fi urmate pentru a implementa proiectul cu riscuri minime.

Etapa 2: Definirea cerinţelor

După ce a fost realizată analiza cerinţelor se trece la definirea clară şi documentarea cerinţelor produsului. Urmează apoi obţinerea aprobării clientului sau a analiştilor de piaţă prin intermediul SRS (Software Requirement Specification). Documentul SRS cuprinde toate cerinţele produsului care vor fi proiectate şi dezvoltate pe parcursul ciclului de viaţă al proiectului.

Etapa 3: Proiectarea arhitecturii produsului

SRS este referinţa de bază pentru realizarea celei mai bune arhitecturi de dezvoltare a produsului de către arhitecţi. Pe baza cerinţelor prevăzute în SRS, este propusă de obicei, cel puţin o abordare de proiectare a arhitecturii produsului, iar aceasta este documentată într-un DDS (Design Document Specification). Acest DDS este revizuit de către toate părţile interesate importante şi pe baza unor parametri (cum ar fi: evaluarea riscurilor, robusteţea produsului, modalitatea de proiectare, bugetul şi constrângerile de timp) este selectată cea mai bună abordare de proiectare a produsului.

O abordare de proiectare defineşte în mod clar toate modulele arhitecturale ale produsului, împreună cu comunicarea sa şi reprezentarea fluxului de date cu modulele externe şi furnizate de terţi (dacă este cazul). Proiectarea internă a tuturor modulelor din arhitectura propusă trebuie să fie clar definită şi detaliată în DDS.

Etapa 4: Implementarea sau dezvoltarea produsului

În acest stadiu al SDLC începe efectiv dezvoltarea şi se realizează produsul. Codul de programare este generat în timpul acestei etape. În cazul în care proiectarea este realizată într-o manieră detaliată şi organizată, generarea codului poate fi realizată fără prea multe complicaţii. Dezvoltatorii trebuie să urmeze liniile directoare de codificare definite de organizaţia lor. Pentru a genera codul, dezvoltatorii folosesc instrumente de programare cum ar fi: compilatoare, interpretoare, depanatoare etc. De asemenea, utilizează pentru codificare diferite limbaje de programare de nivel înalt, cum ar fi C, C++, Pascal, Java, PHP. Limbajul de programare este ales în funcţie de tipul software-ului care se dezvoltă.

Etapa 5: Testarea produsului

Etapa este, de obicei, un subset al tuturor etapelor din modelele SDLC moderne, deoarece activităţile de testare sunt cele mai multe implicate în toate etapele SDLC-ului. Totuşi, această etapă se referă doar la etapa de testare în situaţia în care sunt raportate, urmărite, fixate şi reanalizate defecte ale produsului până când produsul ajunge la standardele de calitate definite în SRS.

Etapa 6: Operarea pe piaţă şi întreţinerea

După ce produsul a fost testat, acesta este gata de lansare pe piaţă. Produsul poate fi lansat într-un segment limitat şi testat în mediul de afaceri real. Apoi, pe baza feedback-ul, produsul poate fi lansat nemodificat sau cu îmbunătăţirile sugerate de segmentul de piaţă de direcţionare. După ce produsul este lansat pe piaţă, întreţinerea acestuia se face pentru baza de clienţi existentă.