Prezentarea Calculatorului

Introducere

Calculatorul este, în esenta, un ansamblu de componente cu functionare specifica avînd ca scop prelucrarea datelor. Componentele ansamblului se împart în doua mari categorii:

hardware (resursele fizice ce constituie partea de echipament a sistemului de calcul),

software (resursele logice ale unui sistem de calcul, instructiuni, date care formeaza programe, aplicatii).

Calculatorul este o masina programabila, cu doua caracteristici:

raspunde într-un mod bine definit la un set de instructiuni bine definite,

executa o secventa de instructiuni înregistrata (program).

Hardware

Sub denumirea generica de hardware se regasesc toate componentele fizice ale calculatorului. Elementele calculatorului sunt cele care se vad:

unitatea centrala, care se prezinta sub forma unei carcase în care sunt continute componentele electronice: sursa de alimentare, procesorul, placa de baza, memoria RAM (pentru stocarea temporara a datelor), discul dur (hard disk) etc. Unitatea prezinta un panou frontal pe care se afla butoanele de pornire/oprire si reset, ledurile care semnaleaza functionarea sistemului si activitatea hard disk-ului si a retelei si dispozitivele de stocare permanenta a datelor pe suport magnetic extern (unitati de discheta (floppy), CD-ROM, tape-unit), si un panou în spate unde exista prizele de conectare pentru monitor, tastatura, mouse, imprimanta, retea etc.

echipamente de intrare a datelor: tastatura, mouse, joystick, tableta grafica, space ball, microfon, camera digitala (webcam) etc.,

echipamente de iesire a datelor: monitor, difuzoare de sunet,

alte periferice: scanner, imprimanta, unitati de stocare externe etc.

In functie de utilizarea ulterioara a calculatorului, se determina care din componentele hardware sunt necesare. Se aleg astfel: procesorul, placa de baza, memoria, placa video si unitatile de stocare de date, monitorul, tastatura, mouse-ul si carcasa, dupa criterii specifice. Pe lânga acestea calculatorul poate fi dotat si cu hardware specific anumitor aplicatii, cum ar fi placi de achizitie de date, de prelucrare video, de sunet, de retea etc.

bit-ul (BInary digiT), este cea mai mica unitate de informatie. Termenul a fost utilizat pentru prima oara în 1946 de catre John Tucky, Un bit poate avea doua valori logice: 0 si 1. Informatia semnificativa se obtine prin combinarea bitilor în unitati de informatie mai mari. Bitul este utilizat pentru masurarea vitezei de transfer a datelor (biti/secunda).

byte-ul (BInary TErm), sau aoctetul (simbolizat prin B), este format din 8 biti consecutivi, este unitatea de informatie care stocheaza un caracter. Multiplii byte-ului sunt: kilobyte-ul (1kB=1024B), megabyte-ul (1MB=1024kB=1048576B), gigabyte-ul (1GB=1024MB=1073741824B). Byte-ul este utilizat la masurarea capacitatii de stocare (KB,MB,GB).

Placa de baza

Placa de baza (Printed Circuit Board, PCB) este placa principala a unui calculator, pe care se afla circuite, conectori p0 entru placi aditionale, procesorul, BIOS-ul (Basic Input/Output System), memoria, interfata cu dispozitivele de stocare de date, porturile (paralel, serial), slot-urile pentru placile de extensie, controlerele pentru periferice (monitor, tastatura, unitatea de disc). Toate aceste cipuri de pe placa de baza poarta numele colectiv de cipset.

Se pot defini trei categorii de placi de baza, în functie de complexitate:

placile integrate, au de obicei controlerele video si de sunet si modem-ul integrate.

a doua categorie de placi este cea de nivel mediu, fara controler video integrat. Alegerea placii video se face de catre utilizator.

a treia categorie este constituita din placile destinate aplicatiilor profesionale.