Rețele de Calculatoare

I. Concepte fundamentale despre retele de calculatoare

1. Ce înseamna lucrul în retea?

Calculatoarele personale, lucrând individual realizeaza o serie întreaga de activitati (sesiuni) cum ar fi: citirea datelor, prelucrarea lor, editarea de foi de calcul, rapoarte, imagini, grafice, etc. În lipsa unei retele, documentele trebuiesc tiparite pentru a putea fi utilizate de alti utilizatori. De asemenea, transmiterea datelor de la un calculator la altul se poate realiza prin copierea acestora pe discheta sau CD si apoi citirea lor de catre calculatoarele care au nevoie de ele. Aceasta modalitate este asa-numitul mediu de lucru independent. Dezavantajele lui sunt:

- Documentul original modificat pe un sistem de calcul nu poate fi combinat cu celelalte versiuni corespunzatoare celorlalte sisteme de calcul unde a fost transmis.

- Partajarea datelor nu se realizeaza intr-un timp suficient de scurt.

În esenta, o retea de calculatore reprezinta o colectie de calculatoare autonome, interconectate intre ele. Un calculator nu este autonom atunci când el poate sa fie pornit, sa fie oprit sau sa fie controlat în mod fortat un altul. Se spune despre doua calculatoare ca sunt interconectate daca sunt capabile sa schimbe informatii între ele. Asa cum vom vedea exista mai multe posibilitati fizice de conectare (cabluri din cupru, fibre optice, microunde, sateliti de comunicatie, etc.). Daca impunem calculatoarelor cerinta de a fi autonome impunem excluderea relatiei de tip master-slave între ele. Un sistem cu o unitate de control si mai multe unitati aservite nu este o retea, asa cum nu este o retea nici un calculator mare cu imprimante si terminale aflate la distanta.

O retea de calculatoare nu este acelasi lucru cu un sistem distribuit. Un sistem distribuit este un sistem de programe construit peste o retea; diferenta majora între un sistem distribuit si o retea nu apare la nivel de echipamente (hard), ci la nivel de programe (soft).

Un calculator conectat împreuna cu altele are acces la datele stocate pe acestea precum si la echipamentele lor. Conceptul de conectare al unor calculatoare care partajeaza resursele se numeste lucrul în retea. Calculatoarele care fac parte dintr-o retea pot partaja date, mesaje, imagini grafice, imprimante, aparate fax, modemuri etc.

Utilizarea retelelor este necesara din mai multe motive, dintre care enumeram:

Utilizarea în comun a imprimantelor si a altor periferice Daca calculatorul lucreaza autonom el are acces numai la perifericele lui, deci fiecare calculator ar avea nevoie de o imprimanta proprie pentru scrierea rapoartelor. Acest lucru nu este economic, tinând cont de costul acestui periferic si de timpul efectiv de utilizare. Deci, mai economic este ca mai multe calculatoare sa utilizeze aceeasi imprimanta, lucru care este posibil numai daca calculatoarele sunt interconectate în retea.

Partajarea datelor Înaintea aparitiei retelelor de calculatoare, mai multi utilizatori foloseau acelasi set de date prin modalitati mai putin sigure si performante (transmiterea de rapoarte scrise, copierea informatiilor pe un suport magnetic si transmiterea lor etc.). Acestea nu sunt tocmai eficiente din motivele amintite anterior.

Partajarea unor produse soft. Fiecare calculator din retea poate avea acces la produsele instalate pe anumite calculatoare din retea.

Standardizarea aplicatiilor. Orice calculator din retea va folosi aceeasi versiune a unui fisier sau a unui produs.

Schimbul rapid de informatii între membrii organizatiei respective, aflati la distante oricât de mari, mai ales utilizând facilitati de posta electronica (e-mail) sau de planificare (sheduling).

2.Tipuri principale de retele

2.1.Prezentarea generala a retelelor

În general, toate retelele au componente, functii si caracteristici comune. Printre acestea se numara:

- Servere  Calculatoare care ofera resurse partajate pentru utilizatorii retelei.

- Clienti  Calculatoare care acceseaza resursele partajate în retea de un server.

- Mediu de comunicatie  Modul în care sunt conectate calculatoarele.

- Date partajate  Fisiere puse la dispozitie de serverele de retea.

- Imprimante sau alte periferice partajate  Alte resurse puse la dispozitie de servere.

- Resurse  Fisiere, imprimante si alte componente care pot fi folosite de utilizatorii retelei.

Chiar daca au aceste componente comune, retelele pot fi împartite în doua mari categorii:

1. De la egal la egal (peer to peer)

2. Bazate pe servere.

Diferenta între cele doua tipuri de retele este importanta, deoarece ofera facilitati diferite. Tipul de retea pe care îl implementati depinde de mai multi factori, printre care:

- Dimensiunea organizatiei

- Nivelul de securitate necesar

- Tipul activitatii desfasurata în organizatia respectiva

- Nivelul suportului administrativ

- Volumul traficului din retea

- Bugetul alocat retelei.

2.2. Retele peer-to-peer

Într-o retea peer-to-peer nu exista servere dedicate si nici o organizare ierarhica a calculatoarelor. Toate calculatoarele sunt considerate egale (peers), de unde si numele tipului de retea. În general, fiecare calculator are si rolul de client si cel de server, neexistând un administrator responsabil pentru întreaga retea. Utilizatorul fiecarui calculator stabileste resursele locale care vor fi partajate în retea.

Dimensiunea. Retelelor peer-to-peer sunt numite si grupuri de lucru (workgroups). Acest termen desemneaza un numar mic de persoane. De obicei, o retea peer-to-peer este formata din maximum 10 calculatoare.

Costul. Retelele peer-to-peer sunt relativ simple. Deoarece fiecare calculator joaca atât rolul de client cât si de sever, nu este nevoie de un server central puternic si nici de alte componente necesare ca în cazul unei retele de mare capacitate. Retelelor peer-to-peer implica, de obicei, costuri mai mici decât cele bazate pe server.