Extras din curs
1. STRUCTURI SI ARHITECTURI DE
CALCULATOARE NUMERICE
1.1. Limbaje si masini virtuale
Calculatorul numeric (CN) reprezinta un sistem fizic capabil sa rezolve
probleme prin executia unor instructiuni primite sub forma unui program.
Aplicatiile derulate pe CN, respectiv:
1. prelucrari de date;
2. prelucrari de informatii;
3. prelucrari de cunostinte;
4. prelucrari inteligente (inteligenta artificiala)
pot fi ilustrate prin structura piramidala de mai jos.
1. Spatiul datelor. Materialul prelucrat la baza piramidei poate fi
considerat ca un spatiu de date mutual independente. Acest spatiu care este
cel mai mare spatiu al obiectelor prelucrate în CN include caractere,
simboluri si/sau reprezentari multidimensionale ale acestora, numere în
diverse formate.
2. Spatiul informatiilor. Termenul de informatie se asociaza în acest
context unei colectii de date conectate printr-o anumita relatie sau structura
sintactica (sintaxa reprezinta un set de reguli care guverneaza alcatuirea
Prelucrari
de date
Prelucrari de
informatii
Prelucrari de
cunostinte
IA
Creste volum
Creste de prelucrare
complexitate de
prelucrare
Fig. 1-1. Structura piramidala a tipurilor de prelucrari
Capitolul 1 - Structuri si arhitecturi de calculatoare numerice
13.01.2004 3 / 39
propozitiilor într-un limbaj). Spatiul informatiilor se constituie într-un
subspatiu al datelor.
3. Spatiul cunostintelor. În cadrul acestui spatiu, care formeaza un
subspatiu al spatiului informatiilor, informatiile sunt legate între ele
printr-o structura semantica (semantica reprezinta un set de reguli
care permit atribuirea de întelesuri propozitiilor într-un limbaj)
4. Spatiul prelucrarilor de tip inteligenta artificiala. În cadrul acestui
spatiu (subspatiu al spatiului cunostintelor) se lucreaza cu baze de
cunostinte, reguli de inferenta (rationament) sau cu alte mijloace
specifice domeniului inteligentei artificiale.
Dupa cum se va vedea toate calculatoarele realizate pâna în prezent
evolueaza pe baza unui program anterior memorat, program realizat sub
forma unei secvente de instructiuni aferente unui limbaj artificial. În aceste
conditii se poate spune ca pâna în prezent nu a fost realizat un calculator
sub forma unui sistem inteligent care gândeste independent.
În ceea ce priveste limbajele de programare acestea pot fi mai
apropiate de masina care le executa sau de utilizatorul uman. Gradul de
apropiere se cuantifica în nivelul de perceptie al respectivului limbaj si în
capacitatea de manevrare a instructiunilor aferente.
Componentele fizice ale unui CN (circuitele electronice) nu pot
recunoaste si executa decât un numar limitat de instructiuni. Instructiunile
care pot fi întelese si executate direct (fara a necesita translatare sau
interpretare) sunt instructiuni masina iar limbajul corespunzator este
limbajul masina pe care îl vom nota L1. Limbajul L1 cu toate ca permite
comunicarea utilizatorului cu masina este greu de folosit, iar în aplicatiile
de dimensiuni mari chiar imposibil. În aceste conditii este necesara crearea
unui nou limbaj, pe care îl vom nota cu L2, mult mai apropiat de modul
natural de gândire si de operare al omului.
Din cele prezentate rezulta ca utilizatorul poate scrie programe atât în
L1 cât si în L2, dar calculatorul va executa întotdeauna instructiuni
aferente limbajului L1 pentru care a fost proiectat fizic. Pentru executia
unui program scris în limbajul L2 exista doua tehnici si anume:
1. translatarea (traducerea) care presupune înlocuirea fiecarei
instructiuni din L2 cu instructiuni L1, rezultând un program în L1
care va putea fi executat direct de masina;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Structuri si Arhitecturi de Calculatoare Numerice.pdf