Tehnologii de Procesare a Informației Economice în Sisteme Informatice

Procesul tehnologic de prelucrare a informaţiei economice (PTPIE) în sistemele computerizate prezintă o serie de operaţii, legate între ele reciproc, la efectuarea cărora, ca obiect de prelucrare, se folosesc date primare. În PTPIE, se folosesc diferite mijloace tehnice şi, în primul rând, calculatoare contemporane .

Orice proces tehnologic poate fi descris în cuvinte, însă cea mai evidentă (intuitivă, limpede, concretă) este prezentarea lui grafică cu ajutorul schemei. Schemele oferă posibilitatea de a prezenta cât mai evident şi univoc caracterul şi ordinea efectuării operaţiilor, legătura lor reciprocă. În scheme se indică locul efectuării operaţiilor, mijloacele de transmitere a datelor, mijloacele tehnice utilizate. Caracterul concret şi evidenţa schemei facilitează procesul de studiere a PTPIE, depistarea erorilor, perfecţionarea procesului.

Prezentarea grafică a proceselor tehnologice informaţionale este strâns legată de modelarea şi perfecţionarea acestor procese. Prezentarea grafică nu este, pur şi simplu, o etapă pasivă de constatare a nivelului, deja, atins în organizarea proceselor, ci un mijloc eficient de perfecţionare continuă a lor. Deoarece în timpul prezentării grafice sunt evidenţiate locurile vulnerabile, alogice, neunivoce în procesul existent etc., aceasta este folosită la efectuarea modificărilor respective, adică la perfecţionarea modelului existent.

Pentru a proiecta o schemă a PTPIE, e necesară cunoaşterea:

- standardelor de prezentare grafică;

- clasificării datelor şi informaţiei supuse prelucrării;

- suporturilor de informaţii;

- operaţiilor şi etapelor de prelucrare a datelor.

1.1. Clasificarea informaţiei economice

Din punct de vedere al prelucrării, automatizate informaţia economică se împarte în următoarele categorii :

- primară (de fapt, date primare);

- intermediară;

- rezultativă (finală).

Datele primare apar permanent în procesul funcţionării diferitelor obiecte (organizaţii, întreprinderi, gospodării colective şi private etc.). De regulă, această informaţie este variabilă şi majoritatea ei poartă un caracter temporar, de pildă, cantitatea detaliilor, efectuate în schimbul dat, în fiecare zi se poate schimba.

Datele primare se fixează pe blanchete speciale, formând documente primare, sau direct pe suporturi tehnice de informaţii şi se transmit la centrul de calcul pentru prelucrare.

Informaţia constantă – datele ce nu se schimbă în timp (dări de seamă anuale, datele recensământului etc.).

Informaţia condiţional-constantă – normative, indici de planificare etc., elaboraţi pentru o perioadă mare de timp şi se schimbă relativ rareori.

Informaţia intermediară se obţine ca rezultat al prelucrării datelor primare împreună cu informaţia condiţional-constantă. Ea se stochează pe suporturi tehnice de informaţii (bandă magnetică, discuri magnetice, dischete flexibile etc.). Acest tip de informaţie poate fi folosit de utilizatori în activitatea lor, dar, în special, poate fi folosit ca informaţii de intrare pentru procesarea de mai departe, necesară la soluţionarea altor probleme şi obţinerea informaţiei noi rezultative.

Informaţia rezultativă reprezintă rezultatul prelucrării datelor primare, intermediare şi condiţional-constante. Rezultatele se fixează pe suporturi tehnice informaţionale şi pe hârtie pentru transmiterea la obiectul de dirijare. De asemenea, poate fi afişată pe ecranul monitorului.

În schemă (figura 1.1), e reflectată interdependenţa dintre tipurile de informaţii din clasificarea de mai sus.