Extracția glicanilor

Deoarece glicanii au mai putine grupe funcţionale decât proteinele, tehnicile de extracţie şi

purificare sunt mai puţine şi sunt bazate doar pe reacţiile de precipitare care implică schimbarea

polarităţii mediului şi-sau a moleculelor.

Neavând Mase Moleculare bine definite nu pot fi filtraţi prin membrane, ceea ce ar fi de altfel

dificil, având in vedere că la concentraţii mici glicanii formează soluţii vâscoase.

Extracţia glicanilor are ca origine prelucrarea sfeclei de zahăr în scopul extracţiei zaharozei. În

ultimii ani s-au dezvoltat şi metode de recuperare a polizaharidelor constitutive ale pereţilor vaselor

interne ale plantelor, aşa-numite polizaharide parietale.

De asemenea, lactoza, extrasă la prelucrarea laptelui este un alt exemplu de valorificare la scară

industrială a moleculelor din clasa zaharurilor.Dacă ar exista posibilitatea efectivă de colectare a

întregii cantităţi de zer (care are un conţinut de peste 50% lactoză), nu ar mai fi nevoie de alte

metode de obţinere pentru această dizaharidă.

Schema de extracţie a glicanilor: Prepararea concentratelor de glicani

Există două posibilităţi:

a. Polizaharida este insolubilă, nu poate fi nici măcar dispersată (vezi celuloza, amidonul)

b. Polizaharida este solubilă în apă fierbinte(vezi caragenaanul şi xanthanul), şi/sau devine

şi mai solubilă odată cu creşterea pH-ului (vezi pectina, alginaţii). După solubilizare,

zaharida se separă de impurităţi prin filtrare şi apoi se poate recupera prin re-precipitare

Exemple de tipuri de extracţie

Extracţia de amidon (din porumb, cartofi, etc)

Grăunţele de cereale se înmoaie in soluţii acide, măcinarea grosieră separă germenul, bogat în

lipide, iar măcinarea fină separă celuloza.Amidonul rezultă ca produs la separarea glutenului, sub

forma” laptelui de amidon”.

Extracţia de carageenan (din alge roşii, licheni), xantan, pectine

Algele se spală, se macină, se macerează în apă fierbinte după o prealabilă tratare cu hidroxid de

sodiu. Suspensia se filtrează fierbinte, sub presiune, când celulozele, şi alte impurităţi rămân pe

filtru. Filtratul se tratează cu alcool, care precipită carageenanul. Aproximativ la fel se extrage

xantanul, care se precipita cu alcool izopropilic.

Pentru extracţia pectinei din coaja şi pulpa fructelor citrice şi-sau a merelor, se face o hidroloză în

apă fierbinte, la pH nu prea ridicat, care solubilizează pectina(dar şi alte substanţe solubile în aceste

condiţii, de care se scapă prin tratare cu alcool. Precipită pectina fibroasă, care este spălată, presată,

uscată sub vid.

Se prezintă în continuare schema de principiu a separării unora dintre glicani, conform exemplelor

de mai sus.