Comerț Intern și Internațional

1. Asigurarea posibilităţilor de a defini şi înţelege noţiunea de comerţ.

2. Prezentarea evoluţiei istorice a comerţului în spaţiul european.

3. Explicarea conţinutului şi descrierea structurii activităţii de comerţ.

4. Prezentarea funcţiilor comerţului şi rolul acestora în definirea poziţiei pe care comerţul o ocupă în raport cu producătorii, cât şi cu utilizatorii finali sau intermediari.

5. Prezentarea şi explicarea structurii actelor de comerţ.

6. Definirea profesiunii de comerciant;

- descrierea restricţiilor cu privire la posibilitatea de a exercita diverse activităţi comerciale;

- prezentarea obligaţiilor şi prerogativele comerciantului.

Comertul - un sector de activitate precisă, cu un ridicat grad de complexitate, structurat pe domenii interioare multiple, în cadrul cărora

ROLURI IMPORTANTE distribuţiei cu amănuntul, depozitării mărfurilor aprovizionării cu ridicata activităţilor de import-export.

Noţiunea de comerţ impune o abordare economică şi o abordare juridică.

Abordarea economică permite definirea comerţului sub mai multe forme:

- o funcţie economică ce constă în a cumpăra materii prime sau produse pentru a le revinde în acelaşi stadiu fizic, dar în condiţii convenabile consumatorilor;

- schimbul de bunuri şi/sau servicii între oameni şi ţări;

- schimbul de produse şi mărfuri prin vânzare / cumpărare;

- ramură a economiei naţionale în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor şi care realizează legătura dintre producţie şi consum;

- profesiunea unui corp de agenţi economici care acţionează în cadrul pieţei, asigurând actele de schimb.

La nivel microeconomic comerţul este reprezentat de totalitatea activităţilor economice de cumpărare de materii prime, produse, mărfuri în vederea revânzării lor sub aceeaşi formă sau pregătite pentru revânzare, cu scopul satisfacerii trebuinţelor consumato-rului şi obţinerii profitului de către comerciant.Revânzarea se va face în anumite condiţii de loc, timp, cantităţi, sortimente, preţ convenabile pentru consumatori.

La nivel macroeconomic comerţul este ramura economiei naţionale în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor de la producător la consumator prin intermediul actelor de vânzare – cumpărare.

Sub aspect juridic, noţiunea de comerţ defineşte transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau serviciilor, precum şi prestaţiile de servicii realizate între diferitele stadii ale producţiei sau direct între producător şi consumator.

COMERŢ CU RIDICATA (angro, en-gros) – constă în cumpărarea şi vânzarea de mărfuri în sortiment industrial în cantităţi mari. Acest tip de comerţ face legătura între producţie şi veriga comercială cu amănuntul;

COMERŢ CU AMĂNUNTUL (în detail, en-detail) – cuprinde activităţile de cumpărare şi vânzare a mărfurilor în sortiment comercial în partizi mici, de la veriga comercială cu ridicata în scopul revânzării directe către consumatorii finali;

COMERŢ INTERIOR - constă în totalitatea operaţiunilor de vânzare – cumpărare de mărfuri şi servicii destinate consumului populaţiei şi agenţilor economici dintr-o ţară;

COMERŢ EXTERIOR - constă în totalitatea actelor de schimb de mărfuri şi servicii între tări (cuprinde importul şi exportul);

COMERŢUL INTERNAŢIONAL - constă în ansamblul tranzacţiilor de bunuri şi servicii pe care agenţii economici dintr-o ţară le fac cu exteriorul;

COMERŢUL INVIZIBIL - este partea comerţului internaţional care cuprinde activităţile de intrare / ieşire de valută ca plată a serviciilor prestate unei ţări de către o altă ţară (transporturi maritime, de tranzit, proiectarea şi executarea de lucrări etc.);

TRANZITUL - procesul economic în cadrul căruia mărfurile traversează teritoriul vamal al unei ţări.

ETAPE DE DEZVOLTARE A COMERŢULUI

Prima etapă, a “economiei preindustriale”

- producţia meşteşugarilor era redusă ca volum şi gamă sortimentală, desfacerea fiind realizată integral pe piaţă.

Comerţului îi revenea doar sarcina asigurării distribuţiei mărfurilor în anumite condiţii de timp şi de loc pentru satisfacerea necesităţilor de consum ale populaţiei.

A doua etapă, a “economiei de producţie”

Este generată de revoluţia industrială, care imprimă un avânt fără precedent volumului şi structurii producţiei, devansând de cele mai multe ori cererea pieţei.

Comerţul se dezvoltă puternic, activitatea fiind centrată pe distribuţia produselor care trebuiau să ajungă în cantităţile, calităţile, la locul şi momentul solicitate de beneficiari, şi mai puţin pe servicii comerciale conexe.

A treia etapă, a “economiei de consum”