Curs comerț - anul I

CAP. 2. Comerţul României în context European

2.1. Evoluţia comerţului românesc

2.2. Perspectivele comerţului românesc în noua economie

2.3. Comerţ european

-Uniunea Europeană este o grupare politică, socială şi economică, dezvoltată în Europa, ce este compusă din 25 de ţări, cu o populaţie de 460 milioane de locuitori şi se pregăteşte pentru cea de-a şasea extindere

-Uniunea Europeană (UE) este o familie de ţări europene democratice, angajate într-un amplu proces de colaborare pentru pace şi prosperitate

-Incepând din 1 mai 2004, Uniunea Europeană (UE) are 25 de state membre: Austria, Belgia, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria

Instituţiile UE:

-Consiliul Uniunii Europene - reprezintă guvernele statelor membre;

-Parlamentul European - reprezintă cetăţenii UE (sediul la Strasbourg, comisii la Bruxelles, secretariat la Luxemburg);

-Comisia Europeană – executivul UE (sediul la Bruxelles);

-Curtea Europeană de Justiţie – asigură aplicarea dreptului comunitar (sediul la Luxemburg);

-Curtea Europeană de Conturi – controlează executarea bugetului UE (sediul la Luxemburg, birou la Bruxelles).

Firmele şi cetăţenii români vor beneficia de cele 4 libertăţi economice definite de UE ce se află la baza pieţei comune:

-libera circulaţie a mărfurilor;

-libera circulaţie a persoanelor;

-libera circulaţie a serviciilor;

-libera circulaţie a capitalurilor.

2.1. Evoluţia comerţului românesc

Aspecte economice ale dezvoltării comerţului românesc:

-creştere reală a fost de 4,6% în anul 2004;

-exporturile au crescut în 2004 cu 14,1%, dar au continuat să fie depăşite de creşterea rapidă a importurilor, situată la nivelul de 17,8% datorită creşterii cererii atât pentru bunurile de consum cât şi pentru cele de investiţii;

-creşterea reală a PIB a fost de 8,3% în anul 2004, reducându-se până la 4,9% în primul semestru al anului 2005, ca urmare a impactului negativ al inundaţiilor şi a încetinirii ritmului de creştere a exporturilor;

-activitatea economică intensă s-a manifestat la nivelul tuturor sectoarelor, deşi puternicul trend crescător înregistrat de producţia industrială, producţia agricolă şi activitatea de construcţii a scăzut în intensitate în cursul anului 2005;

-intrările nete de investiţii străine directe s-au dublat, ajungând la 7,1% din PIB-ul anului 2004, în special datorită încheierii unor mari privatizări către investitori străini;

-inflaţia la sfârşitul anului a scăzut la 9,3% în anul 2004 pe fondul aprecierii rapide a monedei naţionale dar a stagnat în 2005 datorită creşterii preţurilor administrate, a preţurilor internaţionale la energie şi a creşterii salariului real cu mai mult de 13%;

-gradul de ocupare a forţei de muncă cu vârstă legală de angajare a crescut cu 0,4% în 2004, iar rata de angajare a forţei de muncă s-a menţinut la nivelul de 57,7%;

-rata şomajului a crescut de la 6,8% în 2003 la 7,1% în 2004, dar pe parcursul anului 2004 a fost înregistrată o scădere graduală, ajungând în primul trimestru al anului 2005 la 5,6%;

-firmele de comerţ cu amănuntul sunt toate private, înregistrând un volum de vânzări de circa 4,8 miliarde de Euro.

Principalele aspecte ale evoluţiei comerţului românesc:

-pătrunderea principalelor mari reţele de distribuţie, cu amănuntul sau cu ridicata;

-dezvoltarea într-un ritm exponenţial a comerţului stabil prin unităţi clasice şi a diferitelor forme ale comerţului asociat şi integrat;

-dezvoltarea intensivă a comerţului de gros;

-crearea pieţelor de gros pentru produsele agroalimentare;

-dezvoltarea de către comercianţii cu amănuntul a unor relaţii strânse de aprovizionare cu producătorii;

-dezvoltarea unei politici comerciale de diferenţiere în raport cu concurenţii;

-dezvoltarea şi modernizarea bazei tehnico-materiale;

-ridicarea nivelului de pregătire a personalului comercial;

-promovarea tehnologiilor comerciale avansate;

-promovarea unor noi modalităţi de plată a mărfurilor de către cumpărătorii individuali;

-adaptarea formelor distribuţiei la cerinţele pieţei.

2.2. Perspectivele comerţului românesc în noua economie

Noua economie se caracterizează prin:

-liberalizarea schimburilor internaţionale;

-globalizarea;

-inovaţia;

-creşterea importanţei timpului liber;

-dinamica mai rapidă a pieţelor financiar-bancare decât aceea a sectorului productiv;

-dezvoltarea tehnologiei comunicaţiilor - creează o competiţie globală, în care schimbarea rapidă reprezintă o constantă;

-extinderea utilizării computerelor şi a mijloacelor şi tehnicilor de comunicare atât în activitatea firmelor cât şi în gospodăriile populaţiei etc..

Noua economie operează cu următoarele concepte:

-explozia Internet;

-dezvoltarea comerţului electronic;

-inovarea şi competiţia constituie motorul dezvoltării;

-amploarea activităţilor imateriale şi a proceselor de învăţare;

-apariţia unor noi sectoare economice cu o creştere impresionantă;

-activităţile existente sunt realizate mai repede, mai performant şi la un cost mai scăzut;

-dezvoltarea accelerată a comunicaţiilor;

-caracterul global al schimbărilor tehnologice şi al celor economice;

-extinderea formelor de activitate şi de muncă la distanţă;

-schimbări structurale rapide şi profunde la nivel macro şi microeconomic;

-echilibrarea activităţilor între nivelurile local, naţional, regional şi global etc..

Dezvoltarea comerţului românesc este posibilă prin:

-dezvoltarea infrastructurii de transport a României;

-creşterea competitivităţii produselor româneşti prin inovare şi nu prin cost;

-creşterea calităţii produselor şi serviciilor comercializate;

-eliminarea corupţiei şi birocraţiei excesive din România;

-asigurarea unei concurenţe loiale;

-crearea unui mediu economic transparent pentru dezvoltarea şi susţinerea afacerilor;

-desfăşurarea unei activităţi susţinute de îmbunătăţire a calificării forţei de muncă;

-dezvoltarea unei culturi a calităţii în cadrul firmelor de comerţ;

-dezvoltarea pieţei tehnologiei informaţiei şi comunicării (TIC);

-creşterea interesului şi implicării comercianţilor în activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare;

-dezvoltarea unei societăţi stabile şi sigure prin utilizarea TIC în managementul crizelor, protecţia mediului şi, nu în ultimul rând, prin asigurarea securităţii sociale a cetăţenilor.

Avantajele competitive ale firmelor de comerţ comparativ cu celelalte ţări membre UE sau candidate:

-cost scăzut al forţei de muncă;

-consolidarea unei culturi în domeniul Internetului;

-dezvoltarea comerţului electronic;

-dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii;

-dezvoltarea culturii informatice;

-dezvoltarea spiritului antreprenorial;

-dezvoltarea unei culturi antreprenoriale;

-derularea unor programe şi proiecte ce urmăresc asigurarea calităţii formării profesionale;

-creşterea creditării IMM-urilor din comerţ;

-accesul facil la proiecte de finanţare a activităţii comerciale;

-creşterea investiţiilor străine directe;

-existenţa unor lanţuri naţionale de distribuţie cu amănuntul.