Extras din curs

2.1.1. Consideraţii generale privind derularea unei operaţiuni de export direct. Etape ale derulării

Un agent economic care produce şi comercializează produse competitive pe pieţele externe, în urma stimulării cererii prin acţiuni de promovare, va primi cereri de ofertă de la potenţialii parteneri de afaceri. În continuare, va trebui să fie preocupat de pregătirea ofertelor de mărfuri, de încheierea contractelor internaţionale de vânzare-cumpărare, precum şi de derularea lor corespunzătoare.

Pe pieţele externe, operaţiunile de vânzare, în funcţie de ţara de destinaţie, pot intra în categoria livrărilor intracomunitare sau în cea a exporturilor. În situaţia în care agenţii economici din România efectuează vânzarea produselor către agenţi economici din ţări membre ale Uniunii Europene operaţiunile îmbracă forma livrărilor intracomunitară. Sunt considerate operaţiuni de export numai vânzările de produse legate direct de ţări din afara spaţiului comunitar.

Derularea unei operaţiuni de export de mărfuri cuprinde un ansamblu de activităţi desfăşurate de către exportator, importator şi de terţe unităţi specializate, activităţi ce vizează: fabricarea, efectuarea controlului de calitate, ambalarea şi marcarea mărfurilor contractate; vămuirea, asigurarea mărfurilor şi transportul lor până la destinaţie, în condiţiile stabilite în contract, precum şi plata preţului prin intermediul băncilor comerciale. Derularea unei livrări intracomunitare implică aceleaşi activităţi desfăşurate de vânzător, cumpărător şi de terţe unităţi specializate, cu excepţia vămuirii mărfii livrate intracomunitar.

2.2. Cererea de ofertă

Cererea de ofertă reprezintă manifestarea de voinţă a unui agent economic dintr-o ţară de a cumpăra un bun sau un serviciu dintr-o altă ţară. Ea îndeplineşte două funcţii: pe de o parte, iniţiază tratativele cu partenerii externi, în vederea efectuării unor tranzacţii comerciale, iar pe de altă parte, facilitează informarea şi cercetarea pieţelor externe. Iniţiativa întocmirii şi transmiterii cererii de ofertă aparţine deci importatorului, acest document trebuind să îndeplinească atât cerinţe de formă cât şi de conţinut. Din punct de vedere al formei cererea de ofertă trebuie să se încadreze atât în standardele practicate pe plan internaţional, cât şi în cele existente în ţara de destinaţie. Din perspectiva conţinutului, ea trebuie să cuprindă elementele esenţiale ale contractului ce urmează a fi încheiat. În consecinţă, o cerere de ofertă cuprinde o serie de elemente absolut necesare:

- datele de identificare ale potenţialilor parteneri;

- data şi locul emiterii;

- formulă de adresare şi menţiuni referitoare la condiţiile în care solicitantul a luat cunoştinţă de existenţa mărfii;

- cantitatea solicitată în mod ferm;

- solicitarea preţului mărfii, precizându-se valuta de contract şi condiţia de livrare;

- modalitatea de plată, ambalaj, marcaj, garanţii;

- data până la care este aşteptată oferta de mărfuri;

- formula de încheiere şi semnătura persoanei care reprezintă întreprinderea (firma) potenţial cumpărătoare

Atunci când cumpărătorul are nevoie urgentă de marfă, şi condiţii tranzacţiei sunt suficient de clar prezentate în cererea de ofertă, fiind acceptate în mod tacit de către vânzător, aceasta se poate transforma în comandă fermă. În situaţia în care cererea de ofertă îmbracă forma unei comenzi, ea va cuprinde precizat şi nivelul limită al preţului.

2.3. Condiţiile de livrare. Regulile INCOTERMS 2000 şi Uzanţele RAFTD 1941

Condiţiile de livrare stabilesc locul şi momentul în care, odată cu transferarea mărfii de la vânzător (exportator) la cumpărător (importator) sunt transferate cheltuielile şi riscurile pe care le implică livrarea

La iniţiativa Camerei Internaţionale de Comerţ din Paris a fost redactată prima culegere de uzanţe privind condiţiile de livrare, denumită INCOTERMS, prin abrevierea cuvintelor International Commercial Terms. Uzanţele (regulile) INCOTERMS au un caracter facultativ şi se referă numai la relaţiile privind livrarea dintre părţile unui contract internaţional de vânzare-cumpărare. Părţile contractante nu sunt obligate să insereze în contract aceste reguli, dar dacă o fac, în urma acordului dintre ele, respectarea lor devine obligatorie.

Cele treisprezece condiţii de livrare cuprinse în Regulile INCOTERMS 2000 sunt clasificate în patru grupe (E, F, C, D), ierarhizate în funcţie de creşterea progresivă a obligaţiilor ce revin vânzătorului, începând de la condiţiile care stabilesc riscuri şi cheltuieli minime, până la cela care stabilesc maximum de cheltuieli şi riscuri în sarcina sa. Condiţiile de livrare definesc obligaţiile vânzătorului privind livrarea mărfii, locul şi momentul de transferare a riscurilor privind marfa către cumpărător, repartizarea cheltuielilor între părţi pe perioada transportului mărfii şi documentele de livrare.

 Grupa E

EXW (EX WORKS) Franco uzină (locul convenit)

Vânzătorul are obligaţia de a aduce marfa până la rampa de încărcare a fabricii sau depozitului, la locul de domiciliu, verificată, ambalată şi marcată corespunzător, nevămuită de export şi neîncărcată în mijlocul de transport, notificând data şi locul unde va pune marfa la dispoziţia cumpărătorului. Încărcarea mărfii în mijlocul de transport poate fi efectuată de vânzător, pe riscul şi cheltuiala sa, numai dacă acest lucru este menţionat explicit în contract. Vânzătorul poate acorda cumpărătorului, la cerere, pe riscul şi cheltuiala acestuia, asistenţă pentru obţinerea licenţei şi a altor autorizaţii de export, a documentelor oficiale necesare exportului şi tranzitului prin altă ţară, dacă este cazul, precum şi pentru încheierea contractului de asigurare a mărfii.