Economie comercială

Cap.1. Locul, rolul şi importanţa comerţului în economia naţională

1.1. Aspecte conceptuale privind comerţul

-Comerţul – componentă principală în sistemul unei economii naţionale;

-Noţiunea de comerţ în teoria economică:

-ramură a economiei naţionale, ce cuprinde activitatea unor agenţi economici specializaţi în efectuarea de acte de comerţ;

-categorie economică;

-profesiunea unor persoane (fizice, juridice) care acţionează în cadrul pieţei, asigurând actele de schimb.

-Conceptul de comerţ:

-transferul titlurilor de proprietate asupra produselor şi serviciilor;

-prestaţiile de servicii realizate între:

-diferite stadii ale producţiei;

-producător şi consumator.

-Activitatea comercială:

-legătură vitală între producător şi utilizator;

-contribuie la:

-fluidizarea şi satisfacerea cerinţelor de pe piaţă;

-întâlnirea dintre cerere şi ofertă;

-recunoaşterea economică a cererii/ofertei, prin intermediul actului de vânzare cumpărare;

-Politica comercială:

-parte a politicii economice a unui stat;

-totalitatea măsurilor, reglementărilor cu caracter juridic, fiscal, valutar, bugetar, financiar, bancar, promovate în scopul orientării şi integrării relaţiilor comerciale.

-Funcţiile autorităţilor publice pentru asigurarea politicii comerciale:

-administrarea, orientarea şi dezvoltarea economiei naţionale;

-asigurarea aplicării corespunzătoare a controalelor administrative;

-crearea unui cadru propice desfăşurării relaţiilor comerciale.

-Orientarea politicii comerciale:

-este influenţată de dezvoltarea economică a statului:

-poziţia de liber schimb – ţări dezvoltate;

-politică puternic protecţionistă - în perioada de criză;

-poate fi:

-discriminatorie;

-nediscriminatorie;

-Principiul funcţional al politicii comerciale:

-principiul egalităţii în relaţiile economice:

-principiul nediscriminării partenerilor comerciali;

-clauza naţiunii celei mai favorizate:

-„un stat acordă unui alt stat anumite înlesniri ce vizează schimburile dintre două ţări, acestea fiind acordate în mod nediscriminatoriu, tuturor statelor cu care întreţine relaţii comerciale respectivul stat”.

-Tipuri de relaţii comerciale, în politicile comerciale:

-de promovare a relaţiilor economice internaţionale;

-de protejare a economiei naţionale de concurenţă externă;

-Definiţii ale comerţului:

-literatura de specialitate:

-ansamblu de activităţi care privesc un produs din momentul investiţiei sau al manifestării intenţiei de a-l crea, până la distrugerea sa în procesul de consum, indiferent care ar fi fost forma acestuia;

-etimologic:

-commercium (lb. latină) – schimbul cu ceva sau cu cineva;

-Definiţii ale comerţului:

-în sens funcţional:

-activitatea prin care anumiţi participanţi la realizarea actelor de piaţă procură bunuri (mărfuri comerciale) de la alţi participanţi în sistemul relaţiilor de piaţă pentru a le livra unor terţi;

-schimbul de mărfuri materiale;

- în sens instituţional:

-sistemul instituţiilor, societăţilor, asociaţilor şi persoanelor fizice a căror activitate economică se bazează pe comerţ, în sensul său funcţional

-Activitatea de comerţ:

-a cunoscut modificări substanţiale:

-iniţial: simplă activitate de intermediere;

-ulterior:

-activitate creatoare de utilităţi (folos, serviciu util sau utilizabil);

-foarte importantă atât pentru producători, cât şi pentru utilizatori;

-o fază intermediară esenţială între funcţia de producţie şi funcţia de consum.

-elemente ce deosebesc cele două categorii de parteneri (producători, utilizatori):

-amplasarea în spaţiu şi distanţa;

-necunoaşterea reciprocă a mijloacelor financiare şi productive de care dispun;

-disproporţiile dintre cantităţile produse pentru una şi aceeaşi nevoie etc.

-comerţul: o funcţie ce are în vedere punerea bunurilor şi serviciilor la dispoziţia utilizatorilor, în condiţii de loc, de timp şi de mărime.

-Conţinutul activităţii de comerţ:

-iniţial: “ansamblul operaţiunilor care se realizează din momentul în care produsul, sub forma sa utilizabilă, intră în magazinul de desfacere al producătorului sau al ultimului transformator, până în momentul în care consumatorul preia livrarea”;

-ulterior: “o punere a produsului la dispoziţia consumatorului, prin cercetarea pe baza studiilor de piaţă şi determinarea nevoilor reale sau latente ale acestuia, precum şi prin suscitarea, reliefarea şi argumentarea noilor nevoi pe care consumatorul potenţial nu le-a sesizat”.

-activităţi noi asociate:

-cercetarea pieţei;

-informarea populaţiei;

-educarea consumatorilor;

-publicitatea, promovarea unei largi game de servicii legate de procesul utilizării produsului;

-crearea cadrului ambiental necesar actului de vânzare cumpărare;

-crearea condiţiilor adecvate de utilizare, indiferent de natura produselor.

- Funcţiile comerţului:

-cumpărarea mărfurilor de la producători sau colectori - în cazul producţiei agricole foarte dispersate - şi transferarea acestora în depozite, în vederea pregătirii lor pentru vânzarea către utilizatorii finali sau intermediari;

-stocarea mărfurilor;

-fracţionarea cantităţilor mari de mărfuri, asortarea loturilor, formarea sortimentelor comerciale şi asigurarea micilor partizi care urmează a fi puse la dispoziţia consumatorilor;

-transferul mărfurilor către zonele şi punctele cele mai îndepărtate sau mai izolate, pentru a fi vândute consumatorilor;

-crearea condiţiilor de realizare efectivă a actului de vânzare-cumpărare;

-asigurare a promovării produselor;

-cercetarea doleanţelor utilizatorilor, a sugestiilor acestora, a capacităţilor de cumpărare, a gradului de instruire, a obiceiurilor de consum;

-Rolul comerţului:

-în raport cu producătorii:

-realizează o regularizare a procesului de fabricaţie, permiţând o eşalonare a producţiei pe întregul an;

-prin politica de stocaj şi prin sistemul comenzilor în avans amortizează oscilaţiile cererii;

-participă la dimensionarea eforturilor financiare ale producătorilor, plătind bunurile pe care le stochează, fără a avea certitudinea că le va vinde;

-permite producătorului orientarea producţiei în orice zonă;

-în raport cu utilizatorii:

-punerea la dispoziţia utilizatorilor, acolo unde se găsesc şi atunci când au nevoie, a produselor şi serviciilor, în cantitatea şi calitatea solicitată şi la preţul dorit;

-evitarea efectuării unor cumpărări foarte mari, care să le imobilizeze părţi importante ale veniturilor;

-contribuie la reducerea cheltuielilor consumatorilor legate de achiziţionarea produselor/serviciilor, acestea fiind puse la dispoziţia cumpărătorilor în imediata apropiere a locului de cumpărare.

-Structura comerţului, dpdv geografic:

-Comerţ interior: realizarea actului de vânzare-cumpărare, în cadrul graniţelor unui stat;

-Comerţ exterior: vânzătorul/cumpărătorul se află în afara graniţelor ţării:

-activitate de import: cumpărătorii sunt autohtoni;

-activitate de export: cumpărători din alte ţări;

-Tranzit: traversarea teritoriului unui stat, cumpărătorul şi vânzătorul fiind străini.

-Actele de comerţ:

-o acţiune realizată în procesul realizării unei profesiuni comerciale;

-act care a avut loc între necomercianţi, în cazul în care una din părţi îşi fundamentează existenţa pe exercitarea unei activităţi comerciale;

-acte în care autorii realizează operaţiuni de schimb care privesc transferul titlului de proprietate în scopuri lucrative.

-Structura actelor de comerţ:

-acte de comerţ naturale:

-cumpărări de mărfuri în scopul revânzării sau închirierii lor;

-activităţi ale interpuşilor dintre participanţii la tranzacţiile comerciale (brokeri):

-intervenţia între cumpărător şi vânzător pentru a-i pune în relaţie şi pentru a le facilita realizarea tranzacţiilor impuse de transferul mărfurilor ce formează obiectul actului de vânzare-cumpărare;

-perceperea unui comision;

-transformarea materiilor prime în obiecte de consum, de o întreprindere care are drept scop asigurarea unui anumit profit din realizarea operaţiunilor respective;

-activităţi de transport;

-operaţiuni bancare;

-activităţi diverse:

-activităţi desfăşurate de agenţiile de schimb valutar;

-activităţi desfăşurate de birouri de afaceri în favoarea altor întreprinzători :

-cumpărări şi vânzări de mijloace comerciale;

-încasarea unor creanţe;

-reprezentări în justiţie etc.

-activităţile întreprinderilor de spectacole publice (teatrele, cinematografele, agenţiile de turism etc.)

-acte de comerţ proforma:

-operaţiuni realizate sub acoperirea sau prin intermediul scrisorilor de schimb;

-acte de comerţ în virtutea teoriei accesoriei:

-operaţiuni referitoare la acte pur civile, prin natura lor, care devin comerciale, dacă sunt făcute de către un comerciant cu ocazia realizării unei anumite laturi a activităţii sale comerciale.