Noțiunea, constituirea și funcționarea societăților comerciale

1.Noţiunea societăţilor comerciale.

Definiţia legală a societăţii comerciale o găsim la art.106 C. civil potrivit căruia societatea comercială este organizaţia comercială cu capital social constituit din participaţiuni ale fondatorilor.

Cum textul este apreciat după aceea ce este în el şi nu după ceea ce-i lipseşte, arătăm că putem să ne oprim la momentul că legiuitorul, în definiţia dată societăţii comerciale ne-a atras atenţia doar la faptul că suntem în prezenţa unui capital social. Şi atât. În rest, considerăm că definiţia dată de legiuitor nu poate fi acceptată sub nici o formă, deoarece pe lângă altele, mai suntem şi în prezenţa unei tautologii, când societatea este definită prin organizaţie. Pentru a fi şi mai expliciţi, arătăm că orice societate comercială este o organizaţie nu însă orice organizaţie este în mod obligatoriu o societate comercială.

Reieşind din prevederile legale, societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică, în care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul realizării şi împărţirii beneficiilor rezultate.

Clasificarea societăţilor comerciale. Codul civil nu conţine o clasificare a societăţilor însă în cuprinsul său sunt folosite noţiuni ce vorbesc despre existenţa unei atare clasificări. De exemplu, art.116 C.civ. vorbeşte de societăţi de persoane fără a arăta însă care sunt acestea.

Cele mai des întâlnite criterii de clasificare a societăţilor comerciale sunt:

1. După natura lor sau după prevalenţa elementului personal ori a celui material, societăţile comerciale se împart în două categorii: societăţi de persoane şi societăţi de capitaluri.

Societăţile de persoane se constituie dintr-un număr mic de persoane, pe baza cunoaşterii şi încrederii reciproce, a calităţii personale ale asociaţilor. Fac parte din această categorie – societatea în nume colectiv şi societatea în comandită.

Societăţile de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociaţi, impus de nevoile capitalului social, fără să prezinte interes calităţile personale ale asociaţilor. Elementul esenţial îl reprezintă cota de capital investită de asociat.

În această categorie intră de exemplu, societăţile pe acţiuni.

2. Societăţi în care asociaţii au o răspundere nelimitată şi societăţi în care asociaţii au o răspundere limitată.

În societatea în nume colectiv asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii, pe când în societatea pe acţiuni şi în societatea cu răspundere limitată, asociaţii răspund până la concurenţa aportului lor.

În privinţa societăţii în comandită răspunderea asociaţilor este diferită în funcţie de categoria acestora, astfel, asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii, iar asociaţii comanditari numai în limita aportului lor.

3. După structura capitalului social şi modul de împărţire a acestuia, societăţile comerciale se clasifică în două categorii: societăţi în care capitalul social se divide în părţi de interes (de ex. SRL) şi societăţi în care capitalul se împarte în acţiuni (de ex. SA).

4. Societăţi care emit titluri de valoare şi societăţi care nu pot emite asemenea titluri. În prima categorie intră societăţile pe acţiuni şi societăţile cu răspundere limitată, în categoria a doua intră societăţile în nume colectiv şi în comandite.

5. În raport de provenienţa capitalului societăţile pot fi, societăţi cu capital autohton şi societăţi cu participare străină.

2. Condiţii generale de constituire a persoanelor juridice cu scop lucrativ.

1.1. Fondatorii societăţii comerciale

Constituirea societăţilor comerciale poate fi efectuată de către persoane fizice şi juridice. Conform art. 31 al Legii nr. 1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, sunt consideraţi fondatori persoanele fizice şi juridice care au luat decizia de a o înfiinţa. Fondatorii semnifică persoanele care îşi asumă riscul în contextul organizării unei afaceri. Anume fondatorul este cel care determină obiectivele unei afaceri, fiind persoana care, având iniţiativa constituirii unei afaceri, se angajează să reunească capitalul necesar constituirii şi potenţialul personal, precum şi să îndeplinească formalităţile prevăzute de lege în acest scop.

La constituirea unei societăţi comerciale pot participa persoane fizice şi juridice care nu sunt interzise prin lege sau hotărâre judecătorească. În conformitate cu legislaţia în vigoare, fondatori pot fi cetăţeni ai R.Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii, persoane juridice naţionale şi străine, statul şi unităţile administrativ-teritoriale. Pentru ca persoana fizică să fondeze o societate comercială, ea trebuie să aibă capacitatea deplină de exerciţiu.

Potrivit art. 20 alin.(l) din Codul civil, capacitatea deplină de exerciţiu se dobândeşte la atingerea majoratului, adică la 18 ani. După împlinirea acestei vârste, persoana poate participa la fondarea unei societăţi comerciale şi semna actul ei de constituire, cu excepţia cazului de incapacitate, declarată în condiţiile art. 24 din Codul civil sau în alte cazuri de limitare prin lege sau hotărâre judecătorească a persoanei în capacitate.

În dreptul comercial prin asociat se înţelege orice persoană fizică care participă ca parte într-o societate comercială. Dobândirea calităţii de asociat este condiţionată de semnarea actului constitutiv şi de depunerea în patrimoniul societăţii a aportului la care s-a angajat. Aceste două condiţii trebuie să fie întrunite cumulativ. Calitatea de asociat decurge din următoarele elemente:

 participă la actele constitutive ale viitoarei entităţi, ca fondator;

 îşi rezervă dreptul la dividende, care reprezintă o cotă determinată din beneficiul societăţii;

 îşi asumă riscurile pentru eventualitatea unor pierderi intervenite în activitatea comună;

 răspunde în limitele statutare sau legale pentru datoriile faţă de creditorii sociali.

Persoana juridică. Cadrul normativ al R.M. acordă dreptul persoanei juridice de a constitui societăţi comerciale. Astfel, de exemplu, art. 106 al Codului civil al R.M. prevede că societatea comercială poate fi fondator (membru al unei alte societăţi comerciale, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul civil şi alte legi). Exemplu de excepţie de la regula generală este prevăzut în art. 12, al. 2 şi art. 136, al. 2, conform cărora o persoană juridică, adică o societate comercială, nu poate fi asociat decât într-o singură societate cu răspundere limitată sau comanditar într-o singură societate în comandită.

Întreprinderile de stat şi cele municipale au dreptul, de asemenea, să constituie societăţi comerciale, cu excepţia fondurilor de investiţii, dacă organul fondator şi organul împuternicit, cu excepţia dreptului de proprietate în numele statului, şi-au dat acordul în acest sens.

Cooperativele de întreprinzător şi cele de producţie pot participa la fondarea societăţii comerciale, dacă adunarea generală a membrilor cooperativei a consimţit în acest sens. De asemenea, dreptul de a constitui societăţi comerciale îl au şi organizaţiile necomerciale, art.188 alin.2, Codul civil. Partidele politice, precum şi organizaţiile social-politice nu au dreptul să constituie societăţi comerciale (art. 22, Legea 718/1991), de asemenea, se interzice asociaţiilor obşteşti, fundaţiilor, cotelor, organizaţiilor filantropice să participe la fondarea burselor de mărfuri (art. 13, Legea 1117/1997).

1.2. Elaborarea, aprobarea şi autentificarea actelor constitutive

Constituirea persoanelor juridice poate fi divizate condiţional în două etape:

1. etapa contractuală(consensuală);

2. etapa de înregistrare.

Etapa contractuală (consensuală)

Etapa contractuală este etapa iniţială şi ea poate fi divizată în următoarele perioade :

¤ elaborarea actelor constitutive;

¤ aprobarea actelor;

¤ autentificarea (semnarea) lor.

Elaborarea şi aprobarea actelor constitutive