Extras din curs
Pe la începutul secolului XX, „relatiile publice” au început sa fie o ocupatie si o disciplina academica. Astazi, expansiunea relatiilor publice a devenit tot mai evidenta pe masura ce institutiile au început sa înteleaga din ce în ce mai clar fortele schimbarii si necesitatea adaptarii activitatilor la noile presiuni si aspiratii. Manifestarea disponibilitatii de a asculta si de a comunica eficient în circumstantele actuale se dovedeste a fi una dintre axiomele supravietuirii. Constientizarea contributiei consistente pe care relatiile publice o au în construirea reputatiei, a credibilitatii si a respectarii institutiei în diferitele segmente societale se reflecta în intensitatea cu care sunt aduse în discutie, în prezent, relatiile publice.
Edward L. Bernays, considerat alaturi de Ivy Lee (=parintele relatiilor publice moderne), unul dintre întemeietorii relatiilor publice marturisea ca, în 1923 a scris prima carte consacrata acestui domeniu, este vorba de „Crystalizing Public Opinion” („Cristalizarea opiniei publice”). Astazi, în bibliografia de relatii publice exista mai mult de 16.ooo de titluri. În mod frecvent, apare confuzia dintre relatii cu publicul si relatii publice – ele fiind activitati total diferite, sau dintre marketing si relatii publice, publicitate si relatii publice, manipulare si relatii publice s.a.m.d.
Numarul mare de definitii sau numarul mare de elemente care sunt incluse în corpul acestora se datoreaza varietatii modurilor de întelegere a acestui domeniu. Activitatile de relatii publice se desfasoara în organizatii extrem de diverse, cunosc forme de lucruri variate si implica obiective greu de conciliat (de la sprijinirea functionarii democratice a unei societati, pâna la promovarea intereselor unei firme sau personalitati). Relatiile publice sunt practicate în institutiile guvernamentale, precum si în organizatii non-guvernamentale, în firme, în asociatii civice, în institutii bancare, în institutii educationale, culturale etc. În plus, ele interfereaza, prin unele tehnici, cu alte tipuri de activitate, cum ar fi: marketingul, reclama, publicitatea, afacerile publice, lobby-ul, fund-raising-ul etc. Numeroase definitii se concentreaza asupra a ceea ce fac specialistii de relatii publice. Consideram ca cea mai importanta definitie în acest sens, este aceea propusa de revista profesionala Public Relations News: „(...) functie de conducere care evalueaza atitudinile publicului, apropie politicile si procedurile unui individ sau ale unei organizatii de interesele publicului, planifica si executa un program de actiune pentru a câstiga întelegerea si acceptarea publicului”. Exista de asemenea, definitii bazate pe efectele relatiilor publice. Dintre acestea, în lucrarile de specialitate, întâlnim frecvent definitia data de James E. Grunig si T Hunt (pe care o consideram motto-ul cursului de fata, si o vom dezvolta de-a lungul lui), precum si pe cea a lui S. M. Cutlip si a colaboratorilor sai: „(....) relatiile publice reprezinta o functie manageriala, care stabileste si mentine legaturi reciproc benefice între o organizatie si publicul de care depinde succesul sau falimentul sau.”.
Dincolo de numarul mare de definitii pentru acest domeniu si de varietatea acestora, termenii de referinta în definirea relatiilor publice sunt în numar de patru, si anume: organizatiile, publicul, functia manageriala si comunicarea. Organizatia – este un termen generic, care include diverse tipuri de institutii, de la structuri ale puterii (presedintia, guvern, ministere, armata, politia, puterile locale), institutii administrative, întreprinderi, firme comerciale, institutii din sfera educatiei, pâna la institutii culturale si sportive. Se observa ca ele au scopuri diferite si evolueaza în medii deosebit de variate.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Comunicare si Relatii Publice.doc