Comunicarea - Definiții și Etimologia Cuvântului

COMUNICAREA – DEFINITII si ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI:

Din totdeauna au existat discipline care au întâmpinat dificultati în circumscrierea si explicarea obiectului de cercetare. Pe masura progreselor stiintifice, se ivesc necesitatea definirii unor noi domenii si discipline si cerinta reconsiderarii periodice a raporturilor reciproce dintre cele existente.

În ceea ce priveste teoria comunicarii, denumirea acestei noi discipline pare clara, dar ascunde o capcana, datorita ambiguitatilor si conotatiilor acumulate în timp de termenul „comunicare”. Conceptul de comunicare deruteaza prin multitudinea ipostazelor sale si se constituie într-o sursa de confuzii si controverse.

- FRANK E.X. DANCE si CARL E. LARSON - cercetatori americani:

- acum 20 de ani au încercat sa adune într-o carte definitiile comunicarii, propuse de autori diferiti, limitându-se la cele mai reprezentative 126 de formulari;

- înainte de publicare, specialisti de diferite formatii au început obiectiile, fiind nesatisfacuti de nici una din propunerile retinute de autori;

- cu acest prilej s-a evidentiat faptul ca în aproape fiecare subdomeniu al biologie, sociologiei sau st. informatiei, termenul de comunicare este utilizat într-o acceptie particulara, specializata.

- DEFINITII ale termenului COMUNICARE:

- Biologul EDWARD O. WILSON:

Comunicarea este o actiune a unui organism sau a unei celule care altereaza modelele prealabile de comportament ale altui organism sau celule, într-o maniera adaptativa pt. unul sau ambii participanti.

- aceasta definitie îi nemultumeste pe informaticianul interesat de comunicarea dintre organisme, celule nevii, anorganice în al caror comportament criteriul adaptarii la mediu este inoperant si pe psihologul si sociologul care nu concep comunicarea fara un subiect dotat cu constiinta;

- CARL I. HOVLAND, IRVING I. JANIS si HAROLD H. KELLEY:

- acestia propun o definitie cu care sunt de acord psihologii si sociologii:

Comunicarea este un proces prin care un individ – comunicatorul – transmite stimuli (de obicei verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi – auditoriul –.

- nici aceasta definitie nu este satisfacatoare, pt. ca nu ia în calcul aspectele comunicarii non-verbale;

- aceasta definitie intra în contradictie cu cercetarile din câmpul kinezicii, potrivit carora persoanele aflate în interactiune directa îsi transmit cu precadere mesaje non-verbale – gesturi si parametrii verbali (intonatie, ritm, înaltime, volum) care însotesc expresia verbala;

- nu trebuie uitata gama de situatii în care oamenii sunt nevoiti sa comunice exclusiv prin mijloace non-verbale, ca în cazul mutismului sau al surditatii unuia dintre parteneri sau al unor situatii particulare ca distanta excesiva, zgomot de fond puternic, interdictii cu caracter magic sau constrângeri de ordin ludic / artistic – pantomima;

- aceasta def. nu acopera nici domeniul comunicarii animale care este foarte vast;

- de asemenea, nu orice comunicare are scopul de a provoca modificari comportamentale, cum enunta aceasta definitie. Muzica, artele plastice, mijloacele de influentare a cunostintelor si a afectivitatii nu au ca scop modificari comportamentale;

- definitia si exclude si zona importanta a comunicarii intrapersonale – dialogul interior.

Au existat încercari de a largi cadrul definitiei, dar care nu au dus la rezultate fericite:

- CHARLES MORRIS – filosof american:

Comunicarea este punerea în comun, împartasirea, transmiterea unor proprietati unui nr. de lucruri. Orice mediu care serveste acestui proces de punere în comun e un mijloc de comunicare: aerul, drumul, telefonul, limbajul.

- aceasta extindere a definitiei cuprinde tipuri de interactiuni ce nu nimic de-a face cu informatia;

- Morris îsi ilustreaza definitia cu exemplul unui radiator care îsi comunica caldura catre obiectele din jur.

- Postulatul IPOTEZA SAPIR - WHORF:

- potrivit acestei ipoteze, imaginea pe care ne-o formam asupra realitatii depinde esentialmente de lb. pe care o vorbim;

- în lb. româna este marcata distinctia dintre comunicare si comunicatie;

- în lb. engleza sau franceza nu exista un cuplu de cuvinte care sa marcheze aceasta distinctie;

- în lb. engleza se foloseste acelasi termen pt. comunicare / comunicatie = communication

- Morris numeste drumurile „means of communication”, referindu-se la calitatea lor de cai de comunicatie, notiune diferita de cea de mijloc / cale de comunicare;

- în lb. româna distinctia este clara:

- marfa se transporta pe o cale de comunicatie – drum, apa, aer;

- stirea se transmite pe o cale de comunicare – ziar, radio, tv, internet.

- aerul poate fi si o cale de comunicatie – serveste transportului de marfuri si pasageri – dar si o cale de comunicare – serveste difuzarii în spatiu a cuvintelor pe care le rostim;

Distinctia aceasta este importanta pt. ca atrage atentia asupra erorii de a discuta despre transmiterea mesajelor, adica despre comunicare, în termenii metaforei transportului.

- din acest pdv vorbele nu îsi contin sensurile, acestea exista doar în mintea celor care le utilizeaza;