Comunicarea în Afaceri

Dacă o întreprindere are o reputaţie proastă, dacă dă impresia că-şi exploatează angajaţii, că produce bunuri de proastă calitate şi este prea puţin interesată de plângerile clienţilor, ea va trebui mai devreme sau mai târziu să dea socoteală celor nemulţumiţi.

Comunicarea are misiunea de a crea şi menţine o reputaţie solidă a organizaţiei în mediul în care îşi desfăşoară activitatea, sau, altfel spus, de a genera în jurul acesteia goodwill, o stare de acceptare, care va aduce valoare adăugată întregii activităţi derulate la nivelul organizaţiei.

Departamentul de comunicare şi relaţii publice

- Apariţie şi dezvoltare

Departamentul de comunicare şi relaţii publice este structura responsabilă pentru relaţiile interne şi externe cu publicurile organizaţiei. George Westinghouse este cel care, în anul 1889, a înfiinţat primul department de comunicare şi relaţii publice, angajând doi specialişti care să facă public proiectul său privind curentul alternativ. Activitatea acestui tip de department, relative simplă în comparaţie cu cea a departamentelor de astăzi, a înclinat balanţa în favoarea lui Westinghouse, care a câştigat teren în faţa principalilor concurenţi, susţinătorii curentului continuu. În anii ’30, numeroase companii americane aveau propriile departamente de relaţii publice (Kodak, Ford, General Motors, Standard Oil, US Steel etc.), înfiinţate pentru a le ajuta să depăşească problemele cauzate de marea depresiune economică. În anii ’90 companiile fac apel pe scară largă la specialişti în comunicare, pe care-I integrează în propriile structure organizaţionale sau îi contractează în baza unor acorduri de colaborare. În acelaşi timp, managementul devine tot mai conştient de importanţa eforturilor de comunicare şi relaţii publice, aşteptând de la relaţionişti să acţioneze ca “analişti şi brokeri” ai informaţiei pe care o transferă dinspre companie către public şi invers, să monitorizeze mediul şi să anticipze eventualele problem care ar putea afecta activitatea companiilor.

CONCEPTUL DE PUBLIC

Fiecare companie/instituţie – indiferent de mărime, structură, poziţionare geografică, domeniu de activitate etc. – are un anumit public, în sens larg definit ca orice grup ai cărui membri au un interes comun, împărtăşesc valori comune. Astfel, angajaţii unei companii, suporterii unei echipe de fotbal, membrii unei asociaţii profesionale, reprezentanţii guvernamentali etc. pot fi incluşi într-o anumită categorie de public. Pentru că această perspectivă general nu oferă posibilitatea identificării corecte a publicurilor specific unei organizaţii, specialiştii în relaţii publice au considerat unanim publicul drept “orice grup de oameni care sunt legaţi, chiar dacă destul de slab, prin interese şi preocupări commune, care au consecinţe asupra organizaţiei”