Cuprins
- TEMA 1: COMUNICARE ŞI REPUTAŢIE ÎN AFACERI
- De ce se regurge la comunicarea în afaceri?
- 1. Pentru că nu putem trăi fără comunicare
- Nu există realitate fără comunicare. Un eveniment, o idee, un serviciu care nu sunt cunoscute nu există în societate.
- 2. Pentru a informa cu privire la activităţile organizaţiei
- A-ţi face cunoscute activităţile, deciziile, orientările – este astăzi o necesitate pentru întreprinderi şi organizaţii. Dacă nu, ele se înconjoară singure de un zid al tăcerii, care poate duce chiar la dispariţia de pe piaţă.
- 3. Pentru a atrage atenţia (şi a face să se vorbească despre tine)
- În fiecare zi, noi organizaţii iau naştere, noi candidaţi politici apar, noi produse sunt scoase pe piaţă, noi idei circulă. Pentru a-şi impune existenţa, ele trebuie să se facă remarcate. Aşa cum individul poate atrage atenţia asupra sa prin modul de a se îmbrăca, a vorbi, a-şi aranja părul etc., la fel şi organizaţiile vor încerca să atragă atenţia creând evenimente care să fie popularizate prin mass-media.
- 4. Pentru a crea un climat de simpatie
- Dincolo de dorinţa de a atrage atenţia pentru a face să se vorbească despre tine şi a informa pentru a-ţi face cunoscute deciziile, orice organizaţie trebuie să creeze un climat de simpatie în jurul său, să câştige încrederea publicurilor cu care intră în interacţiune.
- 5. Pentru a se apăra de atacurile externe
- Societatea este astfel construită încât organizaţiile trebuie să se lupte pentru supravieţuire şi pentru a face faţă concurenţilor şi adversarilor. Organizaţiile evoluează pe un teren de luptă continuă – motiv pentru care ele trebuie în permanenţă să se apere, să contraatace, să fie în gardă.
- 6. Pentru a face faţă complexităţii socioeconomice (actualmente, se acordă o atenţie sporită protecţiei angajaţilor, implicării în societate, apărării drepturilor clienţilor, protejării mediului etc.).
- 7. Pentru a crea o REPUTAŢIE solidă.
Extras din curs
Dacă o întreprindere are o reputaţie proastă, dacă dă impresia că-şi exploatează angajaţii, că produce bunuri de proastă calitate şi este prea puţin interesată de plângerile clienţilor, ea va trebui mai devreme sau mai târziu să dea socoteală celor nemulţumiţi.
Comunicarea are misiunea de a crea şi menţine o reputaţie solidă a organizaţiei în mediul în care îşi desfăşoară activitatea, sau, altfel spus, de a genera în jurul acesteia goodwill, o stare de acceptare, care va aduce valoare adăugată întregii activităţi derulate la nivelul organizaţiei.
Departamentul de comunicare şi relaţii publice
- Apariţie şi dezvoltare
Departamentul de comunicare şi relaţii publice este structura responsabilă pentru relaţiile interne şi externe cu publicurile organizaţiei. George Westinghouse este cel care, în anul 1889, a înfiinţat primul department de comunicare şi relaţii publice, angajând doi specialişti care să facă public proiectul său privind curentul alternativ. Activitatea acestui tip de department, relative simplă în comparaţie cu cea a departamentelor de astăzi, a înclinat balanţa în favoarea lui Westinghouse, care a câştigat teren în faţa principalilor concurenţi, susţinătorii curentului continuu. În anii ’30, numeroase companii americane aveau propriile departamente de relaţii publice (Kodak, Ford, General Motors, Standard Oil, US Steel etc.), înfiinţate pentru a le ajuta să depăşească problemele cauzate de marea depresiune economică. În anii ’90 companiile fac apel pe scară largă la specialişti în comunicare, pe care-I integrează în propriile structure organizaţionale sau îi contractează în baza unor acorduri de colaborare. În acelaşi timp, managementul devine tot mai conştient de importanţa eforturilor de comunicare şi relaţii publice, aşteptând de la relaţionişti să acţioneze ca “analişti şi brokeri” ai informaţiei pe care o transferă dinspre companie către public şi invers, să monitorizeze mediul şi să anticipze eventualele problem care ar putea afecta activitatea companiilor.
CONCEPTUL DE PUBLIC
Fiecare companie/instituţie – indiferent de mărime, structură, poziţionare geografică, domeniu de activitate etc. – are un anumit public, în sens larg definit ca orice grup ai cărui membri au un interes comun, împărtăşesc valori comune. Astfel, angajaţii unei companii, suporterii unei echipe de fotbal, membrii unei asociaţii profesionale, reprezentanţii guvernamentali etc. pot fi incluşi într-o anumită categorie de public. Pentru că această perspectivă general nu oferă posibilitatea identificării corecte a publicurilor specific unei organizaţii, specialiştii în relaţii publice au considerat unanim publicul drept “orice grup de oameni care sunt legaţi, chiar dacă destul de slab, prin interese şi preocupări commune, care au consecinţe asupra organizaţiei”
Preview document
Conținut arhivă zip
- Comunicarea in Afaceri.doc